CSJ. Decizia nr. 1276/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1276/2003
Dosar nr. 3244/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 1726 din 21 septembrie 2001, a condamnat pe inculpatul C.P. la 2 ani şi 6 luni, respectiv 3 ani închisoare pentru tentativă la infracţiunea de viol şi infracţiunea de vătămare corporală, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1), cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) şi art. 181, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Totodată, în baza art. 33 lit. a) şi a art. 34 lit. b) din acelaşi cod, a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, sporită la 4 ani închisoare.
În temeiul art. 350 C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a menţinut starea de arest şi a dedus perioada arestării preventive de la 16 martie 2001, la zi.
S-a reţinut în fapt că, la 20 ianuarie 2001, în încercarea de a întreţine raporturi sexuale cu partea vătămată S.T., inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri în zona feţei, cauzându-i o vătămare a integrităţii corporale (sluţire) ce a necesitat pentru vindecare 40 - 45 zile de îngrijiri medicale.
Tribunalul Bucureşti, secţia I penală şi Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, au respins apelul şi recursul declarate de inculpat.
Împotriva hotărârii pronunţate procurorul general a declarat recurs în anulare, în temeiul art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 7 C. proc. pen., criticându-le pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice a faptelor săvârşite de inculpat argumentându-se în sensul că se impune schimbarea încadrării juridice din infracţiunile de tentativă la viol şi vătămare corporală prevăzută de art. 20, raportat la art. 197 alin. (1) şi respectiv art. 181 C. pen., ambele cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în tentativă la infracţiunea de viol în forma prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Recursul în anulare este întemeiat.
Potrivit art. 197 alin. (1) C. pen., în vigoare la data comiterii faptei, constituie infracţiunea de viol, actul sexual de orice natură, cu o altă persoană, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea de a se apăra.
Agravanta prevăzută de alin. (2) lit. c) din acelaşi cod, o reprezintă violul care a cauzat victimei o vătămare corporală gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii.
Pe de altă parte în art. 20 C. pen., se arată că tentativa constă în punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
Totodată, conform art. 182 alin. (1) C. pen., vătămarea corporală gravă este fapta prin care s-a pricinuit integrităţii corporale sau sănătăţii o vătămare care necesită pentru vindecare mai mult de 60 de zile, sau care a produs vreuna dintre următoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică sau psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei.
Rezultă aşadar că legiuitorul a avut în vedere două situaţii diferite: infirmitatea permanentă şi sluţirea, noţiuni între care nu se poate pune semnul egalităţii şi care nu se exclud reciproc.
În timp ce sluţirea este un grav prejudiciu estetic produs victimei, schimbându-i înfăţişarea normală a acesteia într-una neplăcută, infirmitatea este starea anormală de inferioritate în care este pusă persoana în raport cu ceilalţi şi cu propria stare anterioară săvârşirii faptei.
În speţă lovirea repetată a victimei la nivelul feţei cu ajutorul unui corp dur şi ruperea hainelor în scopul determinării acesteia de a întreţine relaţii sexuale dovedesc hotărârea inculpatului de a comite infracţiunea de viol a cărei consumare însă nu a fost posibilă datorită stării de beţie în care se afla inculpatul.
Constatările medico-legale efectuate în cauză au concluzionat în sensul că în urma traumatismului partea vătămată a suferit o pareză facială posttraumatică şi uşoară asimetrie a fantei labiale, pareza constituind un prejudiciu estetic, respectiv o sluţire.
Având în vedere concluziile actelor medicale, în raport şi de prevederile art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen., potrivit cărora actul sexual, de orice natură, cu o persoană de sex diferit prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea ei de a se apăra ori a-şi exprima voinţa, deci s-a cauzat victimei o vătămare gravă a integrităţii corporale sau a sănătăţii, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol în formă agravantă, Curtea constată, că fapta inculpatului constituie tentativă la această infracţiune, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. c) C. pen.
De altfel, existenţa acestei infracţiuni complexe, de tentativă la viol agravat este demonstrată şi din perspectiva laturii subiective, inculpatul acţionând cu praeterintenţie în provocarea vătămării pe care nu a urmărit-o ci a decurs din violenţele exercitate în realizarea raportului sexual.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul în anulare, va casa hotărârile pronunţate cu privire la încadrarea juridică a faptei, pe care în temeiul art. 334 C. proc. pen., o va schimba în sensul celor arătate, dispunând condamnarea inculpatului la o pedeapsă a cărei individualizare o va face ţinând cont de toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în aşa fel încât scopul acestei pedepse, prevăzut de art. 52 C. pen., să poată fi atins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei nr. 1726 din 21 septembrie 2001 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, deciziei nr. 1928 din 5 decembrie 2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi deciziei nr. 155 din 31 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, privind pe inculpatul C.P.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita încadrare juridică a faptelor.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., descontopeşte pedeapsa rezultantă în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:
- 2 ani şi 6 luni închisoare pentru tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP);
- 3 ani închisoare pentru vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi vătămare corporală gravă prevăzută de art. 181 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în tentativă la infracţiunea de viol prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), texte în baza cărora condamnă pe inculpatul C.P. la 5 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1275/2003. Penal. Art.289, 255 c.pen.; Decretul... | CSJ. Decizia nr. 1277/2003. Penal → |
|---|
