CSJ. Decizia nr. 1475/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1475/2003
Dosar nr. 4205/2002
Şedinţa publică din 21 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea penală adresată Consiliului Superior al Magistraturii şi trimisă spre competentă soluţionare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, petiţionarul R.V., cere începerea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a magistraţilor M.J. şi M.G. – judecători la Judecătoria Piatra Neamţ şi V.C., C. D., F.I., O.S. – procurori la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamţ, pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu şi fals intelectual.
În justificarea acestei plângeri, petiţionarul a susţinut că procurorii care i-au soluţionat mai multe dosare penale, s-ar fi comportat în mod abuziv faţă de el, care are probleme grave de sănătate, astfel că prin modul cum s-au desfăşurat cercetările, i-ar fi pus în pericol viaţa. De asemenea, petiţionarul a contestat modul cum au fost întocmite actele de cercetare în dosarele nr. 396/P/1992, nr. 936/P/1996, nr. 635/P/1996, nr. 414/P/1997 şi nr. 181/P/1998 ale Parchetului de pe lângă Tribunalul respectiv Judecătoria Piatra Neamţ, precum şi dosarul nr. 3756/1998 al Judecătoriei Miercurea Ciuc.
Plângerea a formulat obiectul dosarului penal nr. 28/P/1999 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a fost soluţionată de procurorul C.I., din acelaşi parchet, prin rezoluţia din 7 iunie 1999, de neînceperea urmăririi penale faţă de magistraţii sus-arătaţi pentru faptele ce li s-au pus în sarcină, în baza art. 228 C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. a) din acelaşi cod, cu motivarea că faptele nu există.
Împotriva acestei soluţii, petiţionarul R.V. s-a adresat cu plângere Curţii de Apel Bacău.
Plângerea nu a fost motivată la depunere, motivele de nemulţumire fiind evidenţiate ulterior, oral în faţa instanţei, cât şi prin memoriile depuse cu ocazia judecării cauzei. Printr-o cerere depusă la data de 3 iunie 2002, petiţionarul R.V., arată că îşi restrânge plângerea, menţinând-o numai cu privire la domnul procuror C.V. şi a domnului procuror O.S., învinuindu-i de sustragere de documente şi introducerea de documente false în dosarul în care a fost cercetat la plângerea părţii vătămate S.M.
Susţine astfel, că domnul procuror C.V. nu a înaintat în timp util adresa şi obiectivele expertizei medico-legale solicitate de el la Laboratorul de Medicină Legală din Iaşi, că nu a efectuat înregistrarea pe casetă video a reconstituirii faptei, că prin modul cum a redactat adresa către acest laborator, el s-a antipronunţat asupra vinovăţiei sale. Susţine că domnul procuror O.S., s-a interesat în mod direct de soluţionarea cazului, impunând colegilor care efectuau lucrări o anumită conduită, care să se finalizeze cu condamnarea sa.
Se reclamă şi faptul că la dosar au fost depuse şi primite mai multe variante a aceleaşi foi de observaţie privind pe S.M., fără a se face verificările necesare stabilirii persoanelor vinovate de aceste modificări.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin încheierea din 12 septembrie 2002, dată în dosarul nr. 1849/2002, a respins plângerea penală formulată de petiţionari împotriva rezoluţiei din 7 iunie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut următoarele:
Petiţionarii R.V. şi R.A. au fost cercetaţi în dosarul nr. 635/P/1996 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, pentru comiterea infracţiunii prevăzute de art. 181 C. pen., la plângerea părţii vătămate S.M. din Piatra Neamţ.
În dovedirea plângerii formulate, S.M., care a reclamat că la data de 18 octombrie 1995, R.V. şi R.A. au lovit-o, a depus certificatul medico-legal nr. 2701/19 noiembrie 1995, în care se menţionau leziunile prezentate de aceasta, şi se concluziona că pentru vindecarea lor sunt necesare 35 - 40 zile îngrijiri medicale.
Cum cei învinuiţi au contestat fapta şi cum în cauză s-au depus acte medicale (foi ieşire din spital, foaie de observaţie, etc.), unele cu conţinut diferit, în cauză s-a dispus şi efectuat o nouă expertiză medico-legală de către Institutul Medico-Legal Iaşi.
Laboratorul Exterior de Medicină Legală Iaşi, efectuând expertiza solicitată, constată că acordarea de 35 - 40 zile îngrijiri medicale pentru vindecare acordate de I.M.L. Neamţ, nu se justifică în nici un mod, concluzie argumentată în conţinutul raportului de expertiză.
Se concluzionează că S.M., la internare a prezentat leziuni traumatice, de tipul excoriaţiilor şi echimozelor, afecţiuni ce nu necesită acordarea unor zile de îngrijiri medicale.
Totodată în cauză s-a dispus şi efectuarea unei expertize psihiatrice în ce o priveşte pe S.M.
În raport de concluziile acestor acte medico-legale şi de celelalte probe administrate în cauză, prin rezoluţia din 4 iulie 1996 (procuror C.V.) s-a dispus încetarea urmăririi penale privind pe R.V. şi R.A., iar dosarul a fost trimis spre competentă soluţionare la Judecătoria Piatra Neamţ, competentă a soluţiona cauza sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Urmare plângerii formulate de R.V., prin rezoluţia din 9 august 1996 a prim procurorului de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Piatra Neamţ, soluţia de încetare a urmăririi penale a fost infirmată şi modificat dispozitivul în sensul că s-a dispus scoaterea de sub urmărire a învinuiţilor R.V. şi R.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 C. pen., întrucât, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni şi a celei prevăzute de art. 180 alin. (1) C. pen.
S-a dispus trimiterea dosarului la Judecătoria Piatra Neamţ pentru a se proceda la judecarea cauzei sub acest aspect.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 5833/1996 la Judecătoria Piatra Neamţ şi a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 122/1997, prin încetarea procesului penal ca urmare a introducerii tardive a plângerii.
Sentinţa a fost casată de Tribunalul Neamţ prin Decizia penală nr. 332 din 3 octombrie 1997 şi trimisă cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă, unde a fost înregistrată sub nr. 9049/1997 .
Dat fiind neconcordanţa între actele medicale şi medico-legale depuse la dosar, s-a dispus efectuarea unei noi expertize la Institutul Medico-Legal Bucureşti, unde au fost înaintate toate actele depuse.
Comisia Superioară Medico-Legală, cu adresa nr. E.1/18250/1997, confirmă concluziile expertizei efectuate de către L.E.M.L. Iaşi.
La data de 7 octombrie 1998, se dispune scoaterea de pe rol a cauzei şi trimiterea acesteia la Judecătoria Miercurea Ciuc, soluţionarea acesteia fiind strămutată de către Curtea Supremă de Justiţie prin încheierea nr. 2327 din 17 septembrie 1998.
La Judecătoria Miercurea Ciuc cauza a fost înregistrată sub nr. 3756/1998 şi soluţionată prin sentinţa nr. 850 din 21 mai 1999.
Recursul a fost înregistrat sub nr. 1935/1999 la Tribunalul Harghita, soluţionarea fiind strămutată la Tribunalul Bacău de Curtea Supremă de Justiţie prin încheierea din 12 noiembrie 1999 (dosar nr. 4096/1999).
În raport de toate datele menţionate şi de actele existente în cauză s-a constatat că toate apărările făcute de către petiţionari au fost luate în considerare, verificate, ceea ce a condus şi la schimbarea calificării faptei din art. 181 C. pen., care s-a reclamat în art. 180 alin. (1) C. pen.
În acelaşi timp, s-a învederat că din actele dosarului nu rezultă că cei doi procurori menţionaţi de către petiţionar ar fi acţionat contrar atribuţiilor de serviciu, procurorul O. neefectuând acte de urmărire penală în cauză, iar susţinerile că acesta a influenţat ancheta nu sunt dovedite.
Faţă de această situaţie, s-a reţinut că plângerea petiţionarului a fost corect respinsă, toate apărările şi nemulţumirile legate de anchetă fiind verificate de instanţă care a pronunţat o soluţie definitivă.
Drept urmare, plângerea a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva acestei încheieri petiţionarii au declarat recurs, reiterând nemulţumirile lor cu privire la rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale.
Recursul este nefondat.
Din cuprinsul încheierii atacate rezultă că prima instanţă a examinat plângerea, iar din confruntarea susţinerilor făcute de petiţionari, în raport cu actele de urmărire penală efectuate, se constată că în mod corect s-a dispus respingerea acesteia.
Cum din examinarea, în ansamblu, încheierii recurate, nu se constată ca aceasta să fie supusă vreunui motiv de casare susceptibil a fi invocat din oficiu, urmează ca recursul să fie respins, ca nefondat, iar recurenţii să fie obligaţi la plata cheltuielilor judiciare efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de petiţionarii R.V. şi R.A. împotriva încheierii din 12 septembrie 2002, pronunţată în dosarul nr. 1894/2002 al Curţii de Apel Bacău.
Obligă pe fiecare petiţionar la plata sumei de 400.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1474/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1485/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
