CSJ. Decizia nr. 1661/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1661/2003
Dosar nr. 4964/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 2538 din 26 februarie 2002 la Tribunalul Cluj, condamnatul R.O. deţinut în Arestul I.P.J. Cluj, a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin sentinţa penală nr. 135/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca şi sentinţa penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj, cu motivarea că infracţiunile pentru care a fost condamnat prin cele două hotărâri sunt concurente.
Tribunalul a reţinut că prin sentinţa penală nr. 135 din 27 ianuarie 2001 a Judecătoriei Cluj Napoca, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 901 din 24 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Cluj, R.O. a fost condamnat pentru infracţiunile de proxenetism, prevăzute de art. 329 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen. şi art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a), art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 2 pedepse de 2 ani şi 4 luni şi 3 ani şi 4 luni închisoare şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen., fapte comise în perioada ianuarie – martie 1998.
Prin aceeaşi sentinţă s-a constatat că cele două infracţiuni deduse judecăţii sunt concurente cu infracţiunile, prevăzute de art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru care a fost condamnat definitiv prin sentinţa penală nr. 916 din 7 mai 1998 a Judecătoriei Cluj Napoca, hotărâri prin care s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei aplicată cu privire la pedeapsa de un an şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 1023/1995 a Judecătoriei Cluj Napoca.
Prin contopirea celor 4 pedepse aplicate pentru infracţiuni concurente s-a dispus executarea pedepsei celei mai grele de 3 ani şi 4 luni, sporită cu 2 luni la care s-a adăugat pedeapsa de un an şi 6 luni, pentru care a fost menţinută dispoziţia de revocare a suspendării condiţionate a executării, în final R.O. având de executat 5 ani închisoare şi un an şi 6 luni, pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) şi e) C. pen.
S-a dedus din pedeapsă detenţia preventivă de la 15 martie 1998, la 2 iulie 1999.
S-a mai reţinut că prin sentinţa penală nr. 124 din 20 martie 2001 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 4891/2001 a Curţii Supreme de Justiţie, inculpatul R.O. a fost condamnat pentru săvârşirea în luna mai 2000 a infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 37 lit. a) C. pen., la 5 ani închisoare. În baza art. 61 C. pen., a fost revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani şi 2 luni închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 916/1998 (6 luni închisoare + un an şi 6 luni închisoare, revocarea suspendării pedepsei din sentinţa penală nr. 1023/1995) a Judecătoriei Cluj Napoca şi s-a contopit restul de 126 zile cu pedeapsa de 5 ani, urmând să execute pedeapsa cea mai grea sporită cu 4 luni, adică 5 ani şi 4 luni închisoare.
S-a dedus detenţia de la 19 decembrie 2000, la zi.
Cu motivarea că infracţiunea de trafic de influenţă pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 124 din 20 martie 2001, săvârşită în luna mai 2000, este concurentă cu infracţiunile pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 135 din 27 ianuarie 2000, definitivă prin Decizia nr. 901 din 24 octombrie 2000 a Curţii de Apel Cluj şi în condiţiile art. 40 (pedeapsa în unele cazuri când nu există recidivă) cu infracţiunile prevăzute de art. 35 alin. (1) şi art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966 pentru care i s-au aplicat pedepse de câte 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 916/1998 a Judecătoriei Cluj Napoca cererea a fost admisă.
Tribunalul a repus toate pedepsele mai sus-arătate în individualitatea lor, menţinând revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de un an şi 6 luni.
În baza art. 36, art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite şi s-a dispus ca petentul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, sporită cu 4 luni închisoare.
La pedeapsa astfel rezultantă, s-a adăugat pedeapsa de un an şi 6 luni, pentru care au fost aplicate dispoziţiile art. 83 C. pen., urmând ca în final condamnatul să execute 6 ani şi 10 luni închisoare.
În baza art. 36 alin. (3) şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă perioadele executate de la 16 iulie 1997, la 17 iulie 1997, de la 15 martie 1998, la 2 iulie 1999, de la 10 februarie 2000, la 11 aprilie 2000 şi de la 19 decembrie 2000, la zi.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj şi condamnatul.
Prin motivele scrise, parchetul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi respingerea cererii de contopire, deoarece instanţa a contopit pedepsele din sentinţa penală nr. 135/2000 a Judecătoriei Cluj cu pedeapsa din sentinţa penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj, considerând faptele în concurs, deşi prin sentinţa penală nr. 124/2001 a Tribunalului Cluj se stabilise cu caracter definitiv, că infracţiunea pentru care a fost condamnat constituie al doilea termen al recidivei faţă de un prim termen cuprins în chiar sentinţa nr. 135/2000.
A considerat că operaţiunea juridică nu se poate realiza neexistând nici un text legal în acest sens. În speţă, infracţiunea comisă de inculpat în luna mai 2000, a fost realizată după rămânerea definitivă a sentinţei penale nr. 916/1998 a Judecătoriei Cluj Napoca, considerată de instanţă ca fiind în acelaşi raport de concurenţă cu sentinţa penală nr. 124/2001 ca urmare a reţinerii art. 36 C. pen., cu sentinţa nr. 135/2000 a Judecătoriei Cluj Napoca.
În fine s-a motivat că este normal ca în cazul săvârşirii succesive în timp a mai multor fapte penale cu privire la care se reţine starea de recidivă, pedepsele aplicate să fie executate integral şi la fel succesiv, acesta fiind sensul avut în vedere de legiuitor la reglementarea recidivei şi concursului de infracţiuni, în sensul că pedepsele aplicate efectiv de instanţe şi care nu se află în concurs real să fie tot efectiv executate.
Apelantul condamnat a cerut desfiinţarea sentinţei şi să i se aplice pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 4 luni, din care să se deducă perioadele executate.
Prin Decizia nr. 248 din 19 septembrie 2002, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Cluj apelul parchetului a fost admis şi sentinţa a fost desfiinţată parţial cu privire la greşita reţinere a pluralităţii intermediare de infracţiuni. S-a constatat că infracţiunea de trafic de influenţă pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 124 din 20 martie 2001, a fost comisă în recidivă postcondamnatorie, în raport de condamnarea la pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 916 din 7 mai 1998 şi a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de petentul condamnat.
Împotriva deciziei au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi petentul condamnat.
Prin recursul parchetului au fost reiterate motivele din apel şi s-a solicitat desfiinţarea hotărârilor şi respingerea cererii de contopire, deoarece instanţele au încălcat principiile esenţiale care guvernează modul de reglementare a concursului de infracţiuni şi a recidivei şi contravin autorităţii de lucru judecat de care se bucură hotărârile judecătoreşti definitive.
Recurentul condamnat a renunţat să critice Decizia şi după ce a solicitat preschimbarea termenului a depus un memoriu prin care a solicitat respingerea recursului declarat de parchet.
Recursul declarat de condamnat, urmează să fie respins ca tardiv. Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la data de 23 septembrie 2002, condamnatul a primit personal copia minutei, deciziei penale nr. 248 din 19 septembrie 2002, iar recursul a fost declarat la 17 octombrie 2002, cu încălcarea dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen.
Potrivit art. 3853alin. (1) şi (2) C. proc. pen., termenul de recurs este de 10 zile dacă legea nu dispune altfel şi prin referire la art. 363 alin. (3) C. proc. pen., el curge pentru inculpatul arestat, de la comunicarea copiei de pe dispozitiv.
Recursul parchetului este nefondat.
Spre deosebire de motivele invocate în apelul şi recursul parchetului, instanţele au reţinut şi motivat că au fost sesizate cu o cerere de contopire a unor pedepse aplicate prin hotărâri definitive pentru infracţiuni concurente, Curtea de Apel Cluj a corectat hotărârea în sensul reţinerii stării de recidivă în raport cu unele dintre condamnări, dar în esenţă a considerat şi ea că se impune contopirea pedepselor.
Prin admiterea recursului parchetului şi respingerea cererii de contopire a pedepselor s-ar ajunge la încălcarea dispoziţiilor art. 449 C. proc. pen., art. 37 lit. a) C. pen., dar mai ales a sistemului de sancţionare a concursului de infracţiuni şi a recidivei postcondamnatorii.
Pedeapsa pronunţată poate fi modificată dacă la punerea în executare a hotărârii sau în cursul executării pedepsei se constată, pe baza unei alte hotărâri definitive existenţa vreuneia dintre următoarele situaţii: concursul de infracţiuni, recidivă sau acte care intră în componenţa aceleeaşi infracţiuni [(art. 449 alin. (1) C. proc. pen.)].
Sesizarea instanţei se face din oficiu, la cererea procurorului ori a celui condamnat [(art. 449 alin. (3) C. proc. pen.)].
Legiuitorul român a ales din cele trei sisteme principale de sancţionare a concursului de infracţiuni şi anume: sistemul cumulului aritmetic, sistemul absorţiei şi sistemul cumulului juridic, pe ultimul.
Acest sistem care postulează ca şi sistemul absorţiei, aplicarea pedepsei celei mai grele, la care însă urmează a se adăuga un spor de pedeapsă variabil, este un sistem intermediar având temeinice justificări.
Acelaşi legiuitor a prevăzut că în cazul recidivei postcondamnatorii, pedeapsa stabilită pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru infracţiunea anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor art. 34 şi art. 35 C. pen. (concursul de infracţiuni).
Atunci când legiuitorul a vrut ca pedepsele să se execute prin cumul aritmetic, a prevăzut expres acest lucru, situaţiile sunt acelea de la suspendarea executării pedepsei şi evadare.
Prin recurs se solicită ca pedepsele să fie executate cumulat, ceea ce nu este admis în lumina dispoziţiilor Codului penal în vigoare.
Acestea sunt raţiunile pentru care hotărârea instanţei de apel este legală şi temeinică şi nu se încalcă nici un principiu esenţial care guvernează concursul de infracţiuni şi recidiva.
Recursul urmează a fi respins în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 248 din 19 septembrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, privind pe intimatul condamnat R.O.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de condamnatul R.O. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurentul condamnat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1660/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1662/2003. Penal → |
|---|
