CSJ. Decizia nr. 1657/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1657/2003
Dosar nr. 2841/2002
Şedinţa publică din 1 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 24 din 18 februarie 2002, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul H.A.G. aflat în executarea pedepsei rezultante de 23 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat deosebit de grav, aplicată prin sentinţa nr. 75/1995 a aceluiaşi tribunal.
Prima instanţă a motivat că înlăturarea sporului de pedeapsă aplicat în temeiul dispoziţiilor art. 34 lit. b) C. pen., inculpatului condamnat la 20 ani închisoare, pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzute de art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. d), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen. şi, respectiv, art. 211 alin. (1), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., nu se poate face pe calea contestaţiei la executare.
Apelul declarat de condamnat, care a reiterat cererea de a fi înlăturat sporul, deoarece nu a cunoscut că după plecarea sa din locuinţă, victima a decedat, iar alte persoane condamnate şi ele au sustras bunuri, a fost respins prin Decizia nr. 52/2002 a Curţii Militare de Apel.
Nemulţumit şi de această hotărâre, condamnatul a atacat-o cu recurs. A solicitat casarea deciziei şi sentinţei şi înlăturarea sporului de pedeapsă.
Recursul este nefondat.
Motivele invocate de condamnat constau în esenţă, în aceea că, în mod greşit s-au reţinut în sarcina sa, două infracţiuni, aceea de omor şi de tâlhărie. A susţinut că nu a avut cunoştinţă că ceilalţi doi coinculpaţi au sustras bunuri.
Apărările invocate nu pot constitui motiv de contestaţie la executare, deoarece nu fac parte din situaţiile enumerate în art. 461 C. proc. pen., când se poate contesta executarea unei hotărâri judecătoreşti.
Stabilirea sporului de pedeapsă şi aplicarea acestuia constituie aspecte ce ţin de individualizarea judiciară a pedepsei pe care trebuie să o execute condamnatul şi ele puteau constitui motiv de apel sau recurs privind greşita individualizare a pedepsei.
Aşa fiind, hotărârile pronunţate de cele două instanţe sunt legale şi temeinice, iar recursul urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul recurent ca fi obligat să plătească cheltuieli judiciare statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul H.A.G. împotriva deciziei penale nr. 52 din 6 iunie 2002 a Curţii Militare de Apel.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1655/2003. Penal. Legea nr.351/1945. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 1660/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
