CSJ. Decizia nr. 1928/2003. Penal
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1928/2003
Dosar nr. 587/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 1173 din 3 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă ca nefondată cererea de revizuire formulată de condamnatul N.C. împotriva sentinţei penale nr. 24 din 12 ianuarie 2001 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia nr. 3144 din 15 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
A reţinut instanţa că prin sentinţa nr. 24/2001 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, rămasă definitivă prin Decizia nr. 3144 din 15 iunie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 12 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, evaziune fiscală şi fals intelectual.
În prezenta cauză, revizuientul a invocat că a fost atras în activitatea infracţională de doi indivizi certaţi cu legea penală, respectiv V.M. şi V.L., reprezentanţii unei firme din Tg. Jiu, care i-au solicitat să semneze şi să ştampileze filele C.E.C., dar acestea au fost utilizate de cei doi.
A constatat instanţa de fond că împrejurările invocate în cererea de revizuire au fost învederate cu ocazia judecării fondului cauzei şi în căile de atac, astfel că nu reprezintă fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Ultimul motiv al cererii de revizuire îl constituie reindividualizarea pedepsei, care nu poate constitui motiv de revizuire.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe penale a fost respins ca nefondat, prin Decizia nr. 35 din 27 ianuarie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Împotriva hotărârilor pronunţate condamnatul N.C. a declarat recurs solicitând casarea acestora şi admiterea cererii de revizuire.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Potrivit art. 393 alin. (1) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi supuse revizuirii, atât cu privire la latura penală, cât şi cu privire la latura civilă, iar conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Nu poate constitui temei de revizuire, o faptă sau o împrejurare care a fost invocată în faţa instanţei de fond de inculpat şi în căile de atac exercitate, constituind obiectul apărării acestuia.
În ceea ce priveşte solicitarea de reindividualizare a pedepselor aplicate, aceasta nu poate constitui un caz de revizuire în sensul dispoziţiilor art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.
Hotărârile atacate sunt legale şi temeinice sub toate aspectele criticate.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient N.C., împotriva deciziei penale nr. 35/ A din 27 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1925/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1932/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
---|