CSJ. Decizia nr. 1923/2003. Penal. Art.282 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1923/2003
Dosar nr. 4657/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1160 din 7 noiembrie 2001, Judecătoria Paşcani a condamnat pe inculpaţi după cum urmează:
- A.P. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede sau alte valori, prevăzută de art. 292 alin. (2) C. pen.
- C.I. la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare pentru infracţiunile de înşelăciune şi falsificare de monede sau de alte valori, prevăzute de art. 215 alin. (2) şi art. 282 alin. (2), ambele cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen.
Totodată, a dispus revocarea suspendării condiţionare a pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 831/1999 a Judecătoriei Paşcani şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în prezenta cauză, în total, inculpatul urmând să execute 4 ani închisoare, şi
- B.G. la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru infracţiunea de falsificare de monede şi de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., a cărei executare a suspendat-o condiţionat pe durata termenului de încercare de 5 ani.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că, cei trei inculpaţi au deţinut, în vederea valorificării, mai multe bancnote, inducând în eroare pe partea vătămată C.C. căreia i-a produs o pagubă de 1.700.000.
Hotărârea a fost atacată cu apel de inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 969 din 13 iunie 2002, Tribunalul Iaşi a respins ca nefondate, apelurile declarate.
Recursul declarat de inculpatul C.I. a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 568 din 6 august 2002.
În temeiul dispoziţiile art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, împotriva hotărârilor pronunţate, considerând că acestea sunt contrare legii, întrucât instanţele în mod greşit nu au aplicat inculpaţilor A.P. şi C.I. pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi şi nu au determinat cuantumul pentru inculpatul B.G. şi totodată au omis să dispună măsura de siguranţă a confiscării speciale.
Recursul în anulare declarat este fondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate şi în raport de prevederile legale, Curtea Supremă de Justiţie, constată următoarele.
1. Referitor la neaplicarea pedepsei complimentare inculpaţilor A.P. şi C.I. şi nedeterminarea cuantumului acesteia pentru inculpatul B.G.
Potrivit dispoziţiilor art. 65 C. pen., pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi poate fi aplicată, dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.
Aplicarea pedepsei interzicerii unor drepturi este obligatorie când legea prevede această pedeapsă.
Condiţia arătată în alin. (1) cu privire la cuantumul pedepsei principale trebuie să fie îndeplinită şi în cazul în care aplicarea pedepsei prevăzută de acel aliniat este obligatorie.
Prin urmare, faţă de dispoziţiile sus menţionate, rezultă că, atunci când legea prevede pedeapsa complimentară, aplicarea acesteia este obligatorie, cu condiţia ca pedeapsa stabilită să fie de cel puţin 2 ani închisoare.
Cum, pentru infracţiunea prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen., legiuitorul a prevăzut şi pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi, iar pentru comiterea acesteia inculpaţii A.P., C.I. şi B.G. au fost condamnaţi la câte 3 ani închisoare, aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen., era obligatorie.
Este adevărat însă, că instanţa de fond, Judecătoria Paşcani a menţionat în aliniatul cu dispoziţii în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B.G. că „aplică dispoziţiile art. 64 lit. a) şi b) C. pen., dar fără să indice perioada cuprinsă între 1 şi 10 ani, conform art. 53 pct. 2 lit. a) C. pen., pe durata căreia să-i fie interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
2. Referitor la omisiunea de a dispune măsura de siguranţă a confiscării speciale.
Potrivit dispoziţiilor art. 118 lit. e) C. pen., sunt supuse confiscării speciale lucrurile deţinute în contra dispoziţiilor legale.
Aşa fiind, în speţa de faţă, în cursul cercetărilor penale, asupra inculpaţilor au fost descoperite 7 bancnote a 100 dolari S.U.A., false, care au fost ridicate de organele de poliţie.
Cum deţinerea acestor bancnote este contrară dispoziţiilor art. 282 alin. (2) C. pen., instanţa trebuia să aplice în cauză măsura de siguranţă a confiscării speciale prevăzută de art. 118 lit. e) C. pen.
În consecinţă, neaplicând inculpaţilor pedeapsa complimentară a interzicerii unor drepturi şi nedispunând măsura de siguranţă a confiscării speciale, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre contrară legii. În ceea ce priveşte instanţa de apel şi cea de recurs, acestea fiind investite numai cu soluţionarea căilor de atac exercitate de inculpaţi şi în consecinţă limitate la dispoziţiile art. 372 şi respectiv art. 3858 C. proc. pen., instanţele de control judiciar nu aveau cum să îndrepte aceste nelegalităţi.
În concluzie, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, constată că sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., situaţie în care, în baza art. 4141 alin. (1) coroborat cu art. 38515 pct. 2 C. proc. pen., va admite recursul în anulare declarat, va casa hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea de a aplica inculpaţilor pedepsele complimentare şi de a dispune confiscarea specială a bancnotelor falsificate, şi în fond, rejudecând cauza, să aplice inculpaţilor pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de câte 2 ani.
Potrivit art. 192 alin. (3) C. proc. pen., onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu asigurată intimaţilor inculpaţi se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 1160 din 7 noiembrie 2001 a Judecătoriei Paşcani, deciziei penale nr. 696 din 13 iunie 2002 a Tribunalului Iaşi şi deciziei penale nr. 568 din 6 august 2002 a Curţii de Apel Iaşi, privind pe inculpaţii A.P., C.I. şi B.G.
Casează hotărârile atacate, numai cu privire la omisiunea de a aplica inculpaţilor A.P., C.I. şi B.G., pedepsele complimentare şi a dispune confiscarea specială a bancnotelor falsificate.
În baza art. 65 C. pen., interzice inculpaţilor A.P., C.I. şi B.G., drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de câte 2 ani.
În baza art. 118 lit. e) C. pen., dispune confiscarea celor 7 bancnote falsificate.
Onorariul avocatului pentru apărarea din oficiu asigurată intimaţilor inculpaţi, în sumă de câte 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1922/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1924/2003. Penal. Art.348 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
