CSJ. Decizia nr. 1922/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1922/2003
Dosar nr. 3251/2002
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 307 din 6 octombrie 2000, Tribunalul Militar Bucureşti, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului Plutonier major (rezervă) P.I. pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 292 din acelaşi cod.
De asemenea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunile de:
- sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi
- uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
A dispus anularea parţială a Raportului în care au fost consemnate activităţile desfăşurate de inculpat în data de 20 ianuarie 1997, respectiv menţiunea referitoare la conducătorul auto P.L.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reţinut următoarele:
În noaptea de 20 ianuarie 1997, inculpatul subofiţer de poliţie aflat în serviciu pe raza oraşului Topoloveni, împreună cu sergentul major C.O., l-a oprit pentru un control de rutină pe conducătorul auto P.L., aflat la volanul autoturismului Dacia, ocazie cu care a constatat că permisul acestuia fusese suspendat de două săptămâni.
Inculpatul a încheiat procesul-verbal nr. 178514 din 21 ianuarie 1997, în care a consemnat cele constatate, adică săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 36 alin. (2) din Decretul 328/1966, l-a audiat pe conducătorul auto, iar colegul său a anchetat-o pe martora M.I.
După ieşirea din serviciu inculpatul a întocmit Raport de activitate în care a consemnat că nu a constatat săvârşirea vreunei fapte prevăzute de legea penală şi că P.L. ar fi fost doar legitimat în autoturismul care staţiona.
Comandantul Poliţiei oraşului Topoloveni a dispus ca lucrarea să fie repartizată inculpatului spre soluţionare şi după ce acesta din urmă a susţinut că nu mai găseşte actele referitoare la infracţiunea constatată a ordonat refacerea lor.
La data de 4 februarie 1997, cu ocazia refacerii procesului verbal şi audierii martorei M.I., inculpatul i-a cerut acesteia să declare, contrar realităţii că motorul autoturismului aparţinând numitului P.L. „nu părea a fi cald”.
Prin Decizia nr. 372 din 21 decembrie 2000, Tribunalul Militar Teritorial a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul Militar Bucureşti de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 414 din 4 decembrie 2001, a admis recursul Parchetului Militar, a casat Decizia atacată, a desfiinţat sentinţa nr. 307 din 6 octombrie 2000 a Tribunalului Militar Bucureşti şi l-a condamnat pe inculpat la:
- 6 luni închisoare pentru participaţie improprie la infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută de art. 31 C. pen., raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În baza art. 811 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 3 ani şi s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C. pen.
S-a menţinut dispoziţia privind anularea parţială a Raportului cu activităţile desfăşurate la data de 20 ianuarie 1997.
În temeiul art. 409 şi art. 410 alin. (1), partea I, pct. 5 teza a doua C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, prin care consideră că hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea legii, în care sens a solicitat casarea ei, deoarece instanţa de recurs a omis să facă aplicarea Legii 137/1997 privind graţierea unor pedepse.
Examinând Decizia atacată, în raport de cazul de recurs în anulare invocat, Curtea constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei că acesta este fondat urmând a fi admis.
Astfel, potrivit art. 1 lit. a) din Legea 137/1997 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoarea până la 2 ani închisoare, precum şi pedepsele cu amendă până la 10.000.000 lei, aplicate de instanţele de judecată.
Prevederile art. 1 şi art. (4) din Legea 137/1997, nu se aplică printre altele şi celor care au săvârşit infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută de art. 242 C. pen.
Cum prin art. 11 din legea de graţiere se prevede că dispoziţiile acesteia se aplică numai faptelor comise până la data de 26 mai 1997, iar din examinarea probelor rezultă că infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat au fost comise în perioada 21 ianuarie 1997 – 4 februarie 1997, şi pedepsele aplicate nu depăşesc 2 ani închisoare, instanţa de recurs trebuia să constate că toate pedepsele cu excepţia celei de un an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., sunt graţiate în întregime, condiţionat.
Aplicând pedepse pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului şi apoi contopind aceste pedepse în temeiul art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., deşi numai o singură pedeapsă era executabilă celelalte fiind graţiate, instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre nelegală.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie constatând îndeplinite cerinţele cazului de recurs în anulare invocat, în baza art. 4141 alin. (1), raportat la art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul în anulare, va casa Decizia atacată cu privire la omisiunea aplicării legii de graţiere şi va proceda conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva deciziei nr. 414 din 4 decembrie 2001 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpatul P.I.
Casează hotărârea atacată cu privire la omisiunea graţierii pedepselor aplicate.
Înlătură dispoziţiile art. 81 C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor:
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP);
- un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen.;
- un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP);
- 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 constată că pedepsele de 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 31 raportat la art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP), un an închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., sunt graţiate integral şi condiţionat în raport de art. 10 din aceeaşi lege.
Menţine dispoziţiile art. 81 C. pen., pentru pedeapsa de un an închisoare aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) şi (3) C. pen., şi constată că sunt incidente dispoziţiile art. 1 şi 7 din Legea nr. 543/2002.
Constată că durata termenului de încercare este de 2 ani.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1920/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1923/2003. Penal. Art.282 alin.2 c.pen. Recurs... → |
|---|
