CSJ. Decizia nr. 1932/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1932/2003
Dosar nr. 1089/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 92 din 2 octombrie 2002, pronunţată de Tribunalul Militar Iaşi s-a dispus declinarea competenţei privind pe inculpaţii plt. maj. M.V., serg. A.O.P. şi F.G.I., către Tribunalul Iaşi.
S-a reţinut că Tribunalul Militar Iaşi a fost sesizat cu judecarea în stare de libertate a celor trei inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunii de complicitate la trecerea frauduloasă a frontierei (pentru primii doi) şi trecerea frauduloasă a frontierei (pentru al treilea inculpat).
În raport de dispoziţiile art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, care a intrat în vigoare la 24 august 2002, competenţa de a judeca infracţiunile săvârşite de agenţii de poliţie revine tribunalului.
În raport de această dispoziţie legală a fost declinată competenţa pentru soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Iaşi.
La rândul său, Tribunalul Iaşi, prin sentinţa penală nr. 66 din 23 ianuarie 2003 a declinat competenţa pentru soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii M.V., A.O.P. şi F.G.I. în favoarea Tribunalului Militar Iaşi.
A fost sesizată Curtea Supremă de Justiţie pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
A motivat instanţa că, deşi Legea nr. 360/2002 este de imediată aplicare, în cauză nu poate fi înlăturată incidenţa art. 40 C.pen., faţă de care nu s-a făcut nici o precizare expresă în legea nou apărută, astfel că, Tribunalul Militar Iaşi rămâne instanţa competentă să judece cauza.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă intervenit între Tribunalul Militar Iaşi şi Tribunalul Iaşi, Curtea Supremă de Justiţie, reţine următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului Militar Iaşi din 15 aprilie 2002, a fost sesizat Tribunalul Militar Iaşi, pentru judecarea infracţiunii prevăzută de art. 70 din OUG nr. 105/2001 reţinută în sarcina inculpatului F.G.I. şi, respectiv, complicitate la această infracţiune, reţinută în sarcina plt. maj. M.V. şi serg. maj. A.O.P.
Competenţa tribunalului militar a fost stabilită în raport de dispoziţiile art. 26 pct. 1 C. proc. pen., care stabilesc că tribunalul militar judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu excepţia celor date prin lege acelor instanţe.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 40/2002 la Tribunalul Militar Iaşi şi se afla în curs de soluţionare la apariţia Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, care conţine şi norme de procedură penală cu privire la competenţa efectuării urmăririi penale şi a instanţelor competente să judece infracţiunile săvârşite de poliţişti.
Legea nr. 360/2002 a fost publicată la 28 iunie 2002 şi a intrat în vigoare la data de 28 august 2002.
Conform art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competenţa de a judeca infracţiunile săvârşite de agenţii de poliţie revine tribunalului.
Legea nou apărută, care conţine şi norme de procedură penală, este de imediată aplicare, ea nu conţine însă şi dispoziţii tranzitorii cu privire la cauzele aflate în curs de judecată.
În lipsa dispoziţiilor tranzitorii, în cauză urmează a se aplica dispoziţiile Legii nr. 31/1968 privind aplicarea C. proc. pen., care, în art. 3 stabileşte că regulile de competenţă se aplică şi cauzelor în care procesul penal a pornit mai înainte de intrarea în vigoare a acestora, afară de cazul când a intervenit o hotărâre în primă instanţă.
În expunerea de motive a Legii nr. 31/1968 se arată că această dispoziţie constituie o derogare de la principiul neretroactivităţii legii de procedură penală justificată însă de necesitatea că noile reguli de competenţă sunt întotdeauna presupuse a fi mai potrivite, pentru o mai bună administrare a justiţiei, ele neputând însă să-şi găsească aplicarea atunci când a intervenit o hotărâre judecătorească, chiar nedefinitivă.
Analiza noilor norme de competenţă a instanţelor care să judece infracţiunile săvârşite de poliţişti şi în raport şi de dispoziţiile art. 40 C. proc. pen., care stabilesc competenţa în caz de schimbare a calităţii inculpatului, nu constituie un impediment în aplicarea dispoziţiilor din Legea nr. 31/1968, care conţine norme privind regulile de competenţă, pentru procesele aflate pe rolul instanţelor înainte de pronunţarea unei hotărâri.
În raport de cele reţinute, urmează a stabili că Tribunalul Iaşi este instanţa competentă pentru judecarea cauzei privind pe inculpaţii M.V., A.O.P. şi F.G.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa, pentru soluţionarea cauzei privind pe inculpaţii M.V., A.O.P. şi F.G.I., în favoarea Tribunalului Iaşi.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1928/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 194/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
---|