CSJ. Decizia nr. 1944/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1944/2003
Dosar nr. 1612/2003
Şedinţa publică din 15 aprilie 2003
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 7 aprilie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 903/2003, a fost respinsă cererea formulată de inculpatul T.L.C., aflat în arestul Poliţiei Cercetări Penale, pentru revocarea măsurii arestării preventive şi înlocuirea ei cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Totodată, instanţa sesizată prin rechizitoriul nr. 80/P din 26 martie 2003 al Parchetului Naţional Anticorupţie, serviciul Anticorupţie Bucureşti, cu judecarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, din oficiu a verificat dacă subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi a prelungit arestarea cu încă 30 zile de la 13 aprilie 2003 la 12 mai 2003.
În termenul legal, la 9 aprilie 2003, inculpatul prin apărător a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive.
A solicitat casarea încheierii şi revocarea măsurii arestării, deoarece în cauză nu au fost îndeplinite cerinţele legale prevăzute de art. 136 şi art. 139 C. proc. pen. iar instanţa trebuia să constate că s-au schimbat temeiurile care au stat la baza luării măsurii şi să dispună punerea în libertate a inculpatului.
Recursul nu este fondat.
Examinând încheierea atacată, în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
La termenul din 7 aprilie 2003, instanţa sesizată prin rechizitor cu judecarea infracţiunii de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 a avut de soluţionat, printre altele, cererea de revocare a măsurii arestării preventive privind pe inculpatul T.L.C.
Prin încheierea pronunţată, curtea a respins motivat această cerere, iar în continuare a verificat din oficiu dacă subzistă temeiurile prevăzute de art. 148 lit. h) C. proc. pen. şi, constatând că aceste temeiuri nu au dispărut şi nici nu s-au schimbat, a prelungit arestarea cu încă 30 zile.
Recursul de faţă nu vizează decât dispoziţia de prelungire a arestării preventive deoarece, ţinând seama de dispoziţiile art. 141 C. proc. pen., încheierea prin care a fost respinsă cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă recursului.
Prima instanţă a reţinut corect şi a motivat că măsura arestării a fost dispusă cu respectarea dispoziţiilor art. 136, art. 143 şi art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen. S-a motivat că pedeapsa prevăzută de lege este cuprinsă între 3 şi 15 ani şi lăsarea în libertate a inculpatului învinuit pentru o infracţiune de corupţie ar prezenta pericol pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de dezaprobare şi nesiguranţă.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpat, ca fiind nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.L.C. împotriva încheierii din 7 aprilie 2003 pronunţată în dosarul nr. 903/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1943/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1945/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
