CSJ. Decizia nr. 1943/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs

Decizii penale CSJ 2003

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1943/2003

Dosar nr. 1582/2003

Şedinţa publică din 15 aprilie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor şi actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin ordonanţa din 4 martie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a respins cererea inculpatului L.M, de liberare pe cauţiune.

Împotriva acestei ordonanţe, a formulat plângere, în conformitate cu prevederile art. 1609 alin. (2) C. proc. pen., arătând că a fost cooperant în faza de urmărire penală, a avut o conduită generală corespunzătoare, iar lăsarea sa în libertate nu prezintă pericol pentru ordinea publică.

Prin încheierea din 25 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I a penală, a respins ca nefondată plângerea formulată de inculpatul L.M. împotriva ordonanţei procurorului de respingere a cererii de liberare provizorie pe cauţiune.

Instanţa a constatat că inculpatul este cercetat sub aspectul infracţiunii prevăzută de art. 26, raportat la art. 288 alin. (1) C. pen., art. 291 C. pen. şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 70 alin. (1) din O.U.G nr. 105/2001 şi art. 71 alin. (1) din O.U.G nr. 105/2001, fiecare cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reţinut că în perioada mai – decembrie 2002, împreună cu inculpatul B.I., au ajutat la trecerea frontierei de stat a României, prin folosirea unor înscrisuri falsificate, a 16 persoane.

Instanţa, deşi a considerat că formal sunt îndeplinite condiţiile pentru aplicarea textului menţionat, liberarea provizorie pe cauţiune nu se impune, având în vedere, în esenţă, conduita procesuală a inculpatului şi riscul influenţării anchetei, dacă acesta s-ar afla în stare de libertate.

Nemulţumit de această încheiere, inculpatul a atacat-o, în termen legal, cu recurs pe care l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.

El a reiterat motivele din plângere, invocând atitudinea sinceră în timpul anchetei, conduita sa generală corespunzătoare, afecţiunea gravă a copilului său minor şi a soţiei sale, în condiţiile în care este singurul întreţinător al familiei sale.

Recursul declarat este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.

Inculpatul nu a manifestat sinceritate deplină în faza de urmărire penală, dar celelalte motive sunt reale.

În raport însă de gravitatea faptei, care denotă un pericol social accentuat, de complexitatea şi anvergura cercetărilor care se efectuează, de natura unor fapte de frecvenţă cu implicaţii transfrontaliere, care determină consecinţe grave inclusiv pentru imaginea ţării ca şi de riscul influenţării unor martori, lăsarea sa în libertate prezintă pericol pentru ordinea publică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.M., împotriva încheierii din 25 martie 2003, pronunţată în dosarul nr. 714/2003 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 aprilie 2003.

← ICCJ. Decizia nr. 194/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs  CSJ. Decizia nr. 1944/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1943/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs