CSJ. Decizia nr. 2098/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2098/2003
Dosar nr. 5396/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 862 din 11 septembrie 2000 a Judecătoriei Suceava a fost condamnat inculpatul I.F. la 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen.
Totodată, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., inculpatul a fost achitat, pentru infracţiunea de distrugere, prevăzută de art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen.
În fapt s-a reţinut că la 4 noiembrie 1998, în timp de ce afla internat la Spitalul Universitar de Psihiatrie Socola din Iaşi, fără ştirea medicilor a părăsit spitalul şi s-a deplasat în municipiul Suceava şi prin efracţie în jurul orelor 23,00, a pătruns în interiorul SC B. SRL, de unde a sustras bunuri în valoare de 2.300.000 lei.
De asemenea, s-a reţinut că fapta de distrugere din 16 decembrie 1998 a unor bunuri în valoare de 30.000.000 lei, reclamată de aceeaşi parte vătămată, nu a fost comisă de inculpat.
Tribunalul prin Decizia penală nr. 1116 din 13 decembrie 2000, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Suceava şi în baza art. 217 alin. (1) şi (4) C. pen., inculpatul a fost condamnat la 3 ani închisoare, urmând ca acesta să execute potrivit dispoziţiilor art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, inculpatul a fost obligat să plătească părţii civile SC B. SRL Suceava suma de 30.000.000 lei.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de apel a reţinut, că din probele administrate în cauză, rezultă vinovăţia inculpatului cu privire la săvârşirea infracţiunii de distrugere este pe deplin dovedită.
Împotriva hotărârilor menţionate procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza a II-a C. proc. pen., a declarat recurs în anulare, considerând că au fost pronunţate cu încălcarea legii, susţinându-se că deşi la dosar existau probe care creau o îndoială cu privire la starea psihică a inculpatului şi implicit a discernământului său, instanţele abdicând de la rolul lor activ nu au dispus efectuarea unei expertize psihiatrice.
În concluzie s-a solicitat admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi trimiterea cauzei spre o nouă judecare în sensul celor menţionate.
Recursul în anulare este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) C. proc. pen., efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatoriu printre altele atunci când organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, are îndoieli asupra stării psihice a învinuitului sau inculpatului.
Potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, în aceste cazuri expertiza se efectuează în instituţii sanitare de specialitate cu internarea învinuitului sau inculpatului pe o perioadă de timp necesară.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că, inculpatul a fost internat de mai multe ori în Spitalul Universitar de Psihiatrie Socola din Iaşi.
Constatarea medico-legală nr. 5/ P din 19 ianuarie 1999 a Laboratorului Judeţean de Medicină Legală Suceava, concluzionează că inculpatul are antecedente psihiatrice, mama sa fiind bolnavă psihic, iar el este diagnosticat cu "personalitate dizarmonică de tip psihopat”.
Mai mult, din biletul de ieşire din spital rezultă că inculpatul din anul 1988, este în evidenţa medicală, pentru manifestări discomportamentale agravate pe fondul unui intelect laminal cu dizarmonie de personalitate având Q.1 68-70.
De altfel şi în cursul judecăţii au fost depuse acte medicale care atestă că inculpatul, prezintă simptomatologie cu aspect nevratiform în contextul unui T.C.C. recent operat pe fond de personalitate dizarmonică cu manifestări discomportamentale agravate onirofil, împrejurare faţă de care apărătorul, la data de 16 aprilie 2000 a solicitat instanţei, efectuarea unei expertize psihiatrice, cerere asupra căreia deşi instanţa a rămas în pronunţare, nu s-a mai pronunţat până la judecarea cauzei.
Faţă de această situaţie este evident că efectuarea expertizei psihiatrice este obligatorie, cu internarea inculpatului într-o instituţie sanitară de specialitate pe durata necesară, pentru a înlătura dubiul existent cu privire la responsabilitatea acestuia.
Neprocedând în acest mod instanţele au pronunţat hotărâri netemeinice dispunând condamnarea inculpatului.
Constatarea medico-legală nu este elocventă, pentru a se stabili dacă inculpatul a săvârşit faptele cu discernământ.
În consecinţă, în baza art. 4141 alin. (1) C. proc. pen., cu referire la art. 38515 pct. 2 lit. c) teza ultimă din acelaşi cod, Curtea va dispune admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la Judecătoria Suceava şi punere de îndată în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, se fie plătit din fondul Ministerul Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 862 din 11 septembrie 2000 a Judecătoriei Suceava şi deciziei penale nr. 1116 din 13 decembrie 2000 a Tribunalului Suceava, privind pe inculpatul I.F.
Casează hotărârile atacate.
Trimite cauza pentru rejudecare la Judecătoria Suceava.
Dispune punerea de îndată în libertate a inculpatului I.F., dacă nu este arestat în altă cauză.
Onorariul de avocat în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2097/2003. Penal. Art.182 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 2099/2003. Penal. Art.209 pct.2 c.pen. ant.... → |
|---|
