CSJ. Decizia nr. 2094/2003. Penal
| Comentarii |
|
R O M ÂN I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2094/2003
Dosar nr. 3400/2002
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 16 din 17 ianuarie 2002, Tribunalul Botoşani a condamnat-o pe inculpata A.V.:
- în baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. c) C. pen., la 4 luni închisoare;
- în baza art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi e) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen., la 2 luni închisoare;
- în baza art. 215 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen., art. 74 lit. a) şi c) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate inculpatei, urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.
În temeiul art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o perioadă de 4 ani, atrăgând atenţia asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Au fost anulate actele false.
Inculpata a fost obligată să plătească, în solidar cu SC V. SRL Botoşani, către Ministerul Finanţelor Publice, reprezentat prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Botoşani, suma de 544.100.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a mai dispus obligarea inculpatei la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că, în anul 1993, inculpata A.V., împreună cu fiii, a înfiinţat SC A. SRL Botoşani care, în anul 1997 a contractat un împrumut de la B.I.R., Filiala Săveni.
Întrucât nu l-a rambursat la timp, datoria a ajuns în anul 1999 la suma de 380.000.000 lei, societatea fiind somată şi ameninţată cu executarea silită.
Deoarece nu mai putea desfăşura activităţi prin această societate, la data de 13 mai 1999, inculpata a înfiinţat SC V. SRL Botoşani, având ca obiect de activitate, printre altele, morărit şi panificaţie, servicii agricole, comerţ cu cereale.
Scopul real al înfiinţării acestei societăţi, la care inculpata era asociat unic şi administrator, a fost acela de a crea o entitate juridică, cu obiect de activitate de furnizare de bunuri şi servicii în agricultură, sub acoperirea căreia să achiziţioneze şi deconteze cupoane pentru agricultori, distribuite de Ministerul Agriculturii şi Alimentaţiei, în baza OG nr. 32 din 29 ianuarie 1999.
Potrivit art. 1 din ordonanţa sus-arătată, sistemul de plată pe bază de cupoane valorice cu finanţare de la bugetul de stat, este instituit în vederea procurării de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole, cupoanele fiind acordate cu titlu gratuit agricultorilor.
Aceste cupoane, reprezentând bonuri de valoare, puteau fi folosite numai pentru achitarea bunurilor şi serviciilor prestate în agricultură, fiind interzisă, conform art. 11 alin. (2) din ordonanţă, vânzarea-cumpărarea lor.
Furnizorii de bunuri şi servicii pentru agricultură, în schimbul cupoanelor, vor încasa contravaloarea acestora, conform art. 10 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, prin bănci.
Încălcând cu bună ştiinţă toate aceste condiţii şi interdicţii, inculpata A.V., a cumpărat cupoane pentru agricultori de la persoane fizice din judeţele Botoşani, Suceava, Iaşi şi Bistriţa-Năsăud, în valoare totală de 8.905.750.493 lei, negociate la sume mai mici decât valoarea lor reală de decontare prin bancă.
Cele două societăţi administrate de inculpată nu deţineau tractoare sau alte utilaje agricole şi nici nu au închiriat astfel de utilaje pentru a putea presta servicii (arat, semănat, discuit, întreţinere culturi) în agricultură.
Pentru a-şi asigura documentaţia necesară decontării prin bancă a acestor cupoane, prevăzută de art. 11 şi art. 15 din Normele metodologice din 19 februarie 1999 a Guvernului României, inculpata a completat în fals 33 facturi pentru perioada 3 iulie 1999 – 17 august 1999, în care a consemnat că SC V. SRL Botoşani, a efectuat în beneficiul unor persoane fizice, lucrări agricole care au fost achitate prin cupoane agricole. Aferent facturilor, a întocmit centralizatoare în care erau consemnate seria şi numărul cupoanelor care, în realitate, au fost cumpărate, până la concurenţa sumei trecută în fiecare factură.
Aceste documente au fost depuse la B.C.R., Filiala Săveni, pentru decontare a 40.375 cupoane agricole, pentru care a încasat nelegal de la bugetul statului suma de 8.950.725.000 lei, la care, adăugând penalităţile prevăzute de art. 10 alin. (1) şi (2) din ordonanţă în sumă de 3.524.160.496 lei, rezultă un prejudiciu total la bugetul de stat de 12.474.885.496 lei.
Tot în scopul constituirii documentaţiei necesară decontării cupoanelor, inculpata a completat în fals trei facturi potrivit cărora SC A. SRL Botoşani ar fi livrat SC V. SRL, cantitatea de 198.845 kg îngrăşământ chimic în valoare de 795.535.344 lei, în schimbul cărora, beneficiara a emis un ordin de plată în perioada 30 iulie – 3 septembrie 1999 de virare a sumei totale de 544.100.000 lei.
S-a mai reţinut că, inculpata a completat cu date false şi alte facturi în numele celor două societăţi comerciale, în care a consemnat operaţiuni comerciale privind bunuri şi servicii pentru agricultură cu alte societăţi din ţară, facturi pe care le-a cumpărat în alb din Bucureşti.
Prejudiciul final în sumă de 544.100.000 lei, a fost luat în considerare în baza concluziilor Raportului de expertiză contabilă judiciară, întocmit în faza de judecată de către auditorul financiar C. şi care reprezintă suma virată de SC V. SRL Botoşani către SC A. SRL Botoşani.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Botoşani, care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., înlăturarea dispoziţiilor art. 81 C. pen. şi reţinerea prejudiciului în sumă totală de 12.474.885.496 lei, inculpata A.V. care a solicitat achitarea, precum şi Ministerul Finanţelor prin D.G.F.P.C.F.S. judeţul Botoşani în latura civilă, solicitând majorarea despăgubirilor în sumă de 8.950.725.000 lei şi acordarea penalităţilor, calculate conform art. 10 alin. (1) şi (2) din OG nr. 32/1999.
Prin Decizia penală nr. 252 din 8 iulie 2002, Curtea de Apel Suceava a admis apelul parchetului şi, schimbând încadrarea juridică în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 42 şi art. 74 şi art. 76 C. pen., a condamnat-o pe inculpată la 2 ani închisoare, pedeapsă de executat după contopirea făcută, conform art. 33 şi art. 34 C. pen., cu cele stabilite pentru infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost înlăturat art. 81 C. pen.
Au fost respinse apelurile inculpatei şi părţii civile.
Împotriva deciziei penale sus-arătate au declarat recurs inculpata A.V. şi D.G.F.P.C.F.S. a Judeţului Botoşani.
În recursul său, inculpata a solicitat în principal, achitarea pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., motivat de faptul că, deşi cupoanele au fost valorificate ilegal, nu există pagubă, întrucât lucrările agricole au fost executate pe terenurile pentru care au fost distribuite acele bonuri de valoare, precum şi achitarea, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen., faptele, în împrejurările în care au fost comise, neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În subsidiar, inculpata a solicitat suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., motivând săvârşirea infracţiunilor de constrângerile financiare în care s-a aflat şi invocând sinceritatea în cursul procesului penal.
Partea civilă a solicitat majorarea despăgubirilor la valoarea de decontare a cupoanelor, respectiv, la suma de 8.950.725.000 lei, precum şi obligarea la plata penalităţilor, calculate conform art. 10 alin. (1) şi (2) din OG nr. 32/1999.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosar, Curtea reţine:
1. În recursul inculpatei A.V., întemeiat pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859 alin. (1), pct. 12, 14 şi 171 C. proc. pen.:
- critica privind greşita condamnare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, nu este fondată.
Aşa cum s-a arătat, inculpata a recunoscut constant că, pentru a redresa situaţia financiară a SC A. SRL Botoşani, la care era asociat, a conceput şi pus în aplicare un plan de comercializare a cupoanelor agricole, deşi, potrivit actului normativ în materie, era interzisă vânzare-cumpărarea acestora. Inculpata mai cunoştea că, potrivit art. 5 din ordonanţă, cupoanele puteau fi folosite numai de către beneficiarii acestora, pentru plata bunurilor şi serviciilor şi, de asemenea, că aceste bonuri valorice puteau fi utilizate până la data de 5 decembrie 1999, după care deveneau nule.
În sfârşit, aceste cupoane, a căror valoare este suportată de la bugetul de stat, nu puteau fi folosite decât pentru procurarea de materiale şi servicii necesare lucrărilor agricole, nominalizate prin hotărârile a guvernului, conform art. 1 şi art. 4 din ordonanţă.
Cu toate acestea, şi ignorând consecinţele art. 10 alin. (1) şi art. 11 din OG nr. 32/1999, stabilind că faptele săvârşite în legătură cu regimul cupoanelor se sancţionează potrivit legii, iar în plan material atrag obligaţia restituirii de către furnizori a contravalorii cupoanelor încasate, precum şi penalităţi, inculpata, acoperind neexecutarea vreunei activităţi de prestare servicii ori de procurare materiale pentru agricultură, prin întocmirea în fals a documentaţiei, a obţinut în aceste condiţii, decontarea prin bancă a cupoanelor agricole, în realitate cumpărate ocazional.
Fără îndoială că aceste cupoane, nefolosite pentru plata unor servicii şi materiale pentru agricultură, deveneau nule, statul neasumându-şi obligaţia finanţării lor.
Săvârşită în aceste împrejurări, fapta inculpatei A.V. realizează toate trăsăturile şi condiţiile infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen., prejudiciul fiind adus bugetului statului prin determinarea băncii, care, conform convenţiei, efectuează contra comision, decontarea, să achite aceste bonuri valorice care în realitate nu au servit la plata unor bunuri sau servicii furnizate agriculturii.
- faptele inculpatei de a fi completat cu date necorespunzătoare adevărului cele 33 facturi, în care s-au consemnat livrări nereale de îngrăşăminte chimice, precum şi a celorlalte facturi privind livrări, în realitate nefacturate, de bunuri şi servicii, cu alte societăţi comerciale din ţară, prezintă, fără îndoială, gradul de pericol social al infracţiunii, fiind mijlocul prin care s-a realizat inducerea în eroare a băncii în scopul obţinerii contravalorii cupoanelor.
Curtea, însă, constată, din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., că, încadrarea juridică a acestor fapte în dispoziţiile art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991 şi art. 291 C. pen., este greşită.
Facturile şi celelalte documente falsificate emanând de la o societate comercială cu răspundere limitată, nevizând înregistrări în contabilitate, nu au, conform art. 150 alin. (2) C. pen., caracterizarea de înscris oficial.
De urmare, luând în considerare cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., se va dispune în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice pentru aceste fapte, din infracţiunile prevăzute de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 291 C. pen., în infracţiunea unică prevăzută de art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), menţinând circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen. şi a efectelor arătate de art. 76 C. pen., pentru care se va stabili o pedeapsă în raport cu criteriile prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
- nu poate fi admisă nici cererea, în subsidiar, a inculpatei de suspendare condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 C. pen., apreciindu-se că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea acesteia în regim de detenţie.
Inculpata, punând în aplicare un plan de comercializare a cupoanelor agricole, a deturnat cu bună ştiinţă o acţiune de subvenţionare, iniţiată de stat, transformând-o prin mijloace infracţionale, într-o sursă de venituri.
Prejudiciul adus bugetului statului, chiar în cuantumul reţinut de instanţă, este semnificativ şi conferă faptelor un ridicat grad de pericol social concret.
2. În recursul părţii civile, D.G.F.P.C.F.S. a Judeţului Botoşani, Curtea constată că această parte în proces a exercitat calea de atac cu încălcarea dispoziţiilor art. 3853 C. proc. pen., cu referire la art. 363 alin. (3) din acelaşi cod, privind termenul de declarare.
Aşa cum rezultă din partea introductivă a deciziei penale nr. 252 din 8 iulie 2002 a Curţii de Apel Suceava, partea civilă a fost prezentă la dezbaterea apelului în şedinţa din 8 iulie 2002, astfel încât, pentru aceasta, termenul de recurs curge de la pronunţare, împlinindu-se la data de 19 iulie 2002.
Datând declaraţia de recurs cu 22 iulie 2002 şi depunând-o la poştă, conform ştampilei Oficiului Botoşani 1, la 25 iulie 2002, partea civilă a exercitat calea de atac după expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen.
Pentru toate cele ce preced, Curtea va admite recursul declarat de inculpata A.V., pentru cazul de casare prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen., luat în considerare din oficiu şi va respinge, ca tardiv introdus, recursul declarat de partea civilă, care va fi obligată la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata A.V., împotriva deciziei penale nr. 252 din 8 iulie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 16 din 17 ianuarie 2002 a Tribunalului Botoşani, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei în infracţiunea de fals intelectual şi uz de fals.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare în pedepsele componente de: 4 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41, art. 42 şi art. 74, art. 76 C. pen.; 2 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 şi art. 42 C. pen. şi a art. 74 lit. a), c) şi e) şi art. 76 C. pen. şi 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) C. pen. (prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art. 215 alin. (1), (3) şi (5) C. pen.), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 42 C. pen. şi art. 74 şi art. 76 lit. c) C. pen.
Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), raportat la art. 40 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 291 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), într-o singură infracţiune prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpată la 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte această pedeapsă cu pedeapsa de 2 ani închisoare stabilită în baza art. 215 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) şi art. 74, art. 76 C. pen., urmând ca inculpata să execute 2 ani închisoare.
Face aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de intimata parte civilă Ministerul Finanţelor Publice, D.G.F.P.C.F.S. Botoşani.
Obligă recurenta la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2091/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2095/2003. Penal. Art.312 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
