CSJ. Decizia nr. 2103/2003. Penal. Contestatie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2103/2003
Dosar nr. 740/2003
Şedinţa publică din 7 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 134 din 8 iulie 1998 a Tribunalului Bihor, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4332 din 7 noiembrie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie a fost condamnat M.M. la pedeapsa de 25 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi tâlhărie, prevăzute de art. 176 lit. d) şi art. 211 alin. (1) C. pen.
La 25 septembrie 2002 condamnatul M.M. a formulat contestaţie la executarea hotărârii arătate susţinând, în baza art. 461 lit. c) C. proc. pen., că execută pedeapsa de 25 ani închisoare în baza unui mandat ilegal.
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 232 din 25 noiembrie 2002 a respins contestaţia la executare considerând că în cauză nu sunt întrunite cerinţele art. 461 lit. c) C. proc. pen., condamnatul neinvocând ivirea unor nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare, ci chestiuni de fond, respectiv lipsa probelor de vinovăţie.
Prin Decizia penală nr. 12 din 21 ianuarie 2003 Curtea de Apel Oradea, a respins apelul declarat de condamnatul M.M. împotriva sentinţei primei instanţe, considerând neîntemeiate criticile formulate în sensul că nelegalitatea hotărârii de condamnare în absenţa probelor de vinovăţie constituie o cauză de nulitate a mandatului de executare a pedepsei închisorii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal contestatorul care a susţinut, că hotărârea de condamnare ar fi lovită de nulitate, că nu exista probe de vinovăţie şi că efectele acestei hotărâri pot fi înlăturate prin admiterea contestaţiei la executare formulate.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută ori vreo împiedicare la executare.
Aşadar, potrivit textului, contestaţia la executare poate fi introdusă doar în vederea înlăturării unor neclarităţi ori incidenţe apărute în cursul executării, neputând să fie modificată hotărârea ori să se aducă atingere autorităţii de lucru judecat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că recurentul condamnat a invocat violări ale legii ori vicii de judecată comise de instanţele care au pronunţat sau menţinut condamnarea, iar aceste nulităţi nu pot fi valorificate pe calea contestaţiei la executare introdusă în baza dispoziţiilor evocate.
În consecinţă, soluţia instanţei de control judiciar de menţinere a hotărârii tribunalului este corectă, împrejurare în care, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va dispune respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea condamnatului, potrivit art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator M.M. împotriva deciziei penale nr. 12/A din 21 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Oradea.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 210/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2104/2003. Penal. Contestatie la Legea... → |
|---|
