CSJ. Decizia nr. 2117/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2117/2003
Dosar nr. 5032/2002
Şedinţa publică din 8 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 238 din 15 mai 2002, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul V.V. la 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 31 august 2001, la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, aşa cum rezultă din dispozitivul sentinţei.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 30 august 2001, pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi după numeroase conflicte şi discuţii, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată R.D.S., fosta sa concubină, care după ce a refuzat din nou să se împace cu acesta, a vrut să plece cu un taxi.
În acel moment, inculpatul, care luase hotărârea să o ucidă pe partea vătămată, dacă aceasta nu ar fi dorit să se împace cu el, a scos un cuţit şi, apucând-o pe partea vătămată de păr, i-a aplicat la gât, o lovitură de sus în jos, forţa acesteia fiind atenuată de mâna victimei, căreia i-a fost tăiat un deget.
Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 299 din 31 octombrie 2002, a respins apelul inculpatului V.V.
Totodată, a dedus, din pedeapsa aplicată, durata reţinerii şi a arestării preventive, de la 31 august 2001, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare, la instanţa de fond, iar, în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului este, în parte, fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că s-au reţinut greşit prevederile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Potrivit art. 38 alin. (2) C. pen., la stabilirea stării de recidivă, nu se ţine seama de condamnările, pentru care a intervenit reabilitarea sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de reabilitare.
Ori, în cauză, ne aflăm în prezenţa unui caz special de reabilitare, prevăzut de art. 136 lit. a) C. pen.
Inculpatul a fost condamnat anterior la pedeapsa de 2 ani cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prin sentinţa penală nr. 253/1998 a Judecătoriei sect. 6 Bucureşti, şi ulterior graţiat prin Legea nr. 137/1997.
Potrivit art. 120 alin. (2) C. pen., graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat. În acest caz, partea din termenul de încercare, care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător.
Pe de altă parte, potrivit art. 86 C. pen., dacă condamnatul nu a săvârşit, din nou, o infracţiune, înăuntrul termenului de încercare şi nici nu s-a pronunţat revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, în baza art. 83 şi art. 84 C. pen., el este reabilitat de drept.
În cauză, termenul de încercare pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, prin sentinţa penală nr. 253 din 18 februarie 1998 a Judecătoriei sect. 6 Bucureşti a fost de 3 ani închisoare, ca efect al graţierii pedepsei prin Legea nr. 137/1997, în conformitate cu dispoziţiile art. 120 alin. (2) C. pen.
Având în vedere că în acest termen de încercare (care a curs între 18 februarie 1995 şi 18 februarie 2001) inculpatul nu a săvârşit din nou o infracţiune, faţă de el a intervenit reabilitarea de drept prevăzută de art. 86 C. pen.
Aşa fiind, la data săvârşirii noii infracţiuni (30 august 2001) inculpatul fiind reabilitat de drept, nu mai putea fi recidivist.
Pentru aceste considerente se va admite recursul inculpatului şi se vor casa hotărârile atacate, numai privitor la greşita reţinere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la pedeapsa principală aplicată acestuia.
Se vor înlătura dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi se va reduce pedeapsa aplicată inculpatului de la 10 ani la 9 ani închisoare.
Celelalte dispoziţii vor fi menţinute.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul V.V., împotriva deciziei penale nr. 299 din 31 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 238 din 15 mai 2002 a Tribunalului Cluj, numai cu privire la greşita reţinere a prevederilor art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi la pedeapsa principală aplicată.
Înlătură dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi reduce pedeapsa aplicată inculpatului, de la 10 ani închisoare la 9 ani închisoare.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor pronunţate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 august 2001 la 8 mai 2003.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 8 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2107/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 2119/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
