CSJ. Decizia nr. 2402/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2402/2003
Dosar nr. 2047/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 16/ P.1 din 25 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3061/P/2003, Curtea de Apel Timişoara a admis cererea formulată de Curtea din Brescia, Italia, cu privire la arestarea provizorie, în vederea extrădării cetăţeanului italian M.M.A., a confirmat măsura arestării provizorie luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin mandatul de arestare provizorie, a ordonanţei de arestare provizorie din 23 aprilie 2003, în dosarul nr. 113/P/2003, pentru perioada 23 aprilie 2003, 22 mai 2003, urmând a se deduce durata arestului preventiv.
S-a fixat termen de judecată la data de 22 mai 2003, în vederea depunerii cererii de extrădare de către statul Italian şi a înscrisurilor necesare.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că Biroul Naţional Interpol, Bucureşti, a transmis Ministerului Justiţiei cu adresa nr. 63028/BCF din 19 aprilie 2003, solicitarea Interpol Roma de urmărire internaţională a cetăţeanului italian M.M.A., faţă de care Curtea din Brescia a emis mandatul de arestare nr. 14592/00 R.G.N.R. – N.3172/01 R.G.G.I.P. din 10 mai 2001, pentru asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni, înşelăciuni, tăinuire şi spălare de bani, în vederea identificării şi arestării provizorie pentru extrădare.
Fiind identificată persoana urmărită pe raza municipiului Timişoara, a fost sesizat la data de 21 aprilie 2003, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în baza art. 31 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea şi care, procedând conform art. 21-22 din aceeaşi lege, a emis mandatul de arestare provizorie nr. 13 din 23 aprilie 2003, pentru săvârşirea infracţiunilor imputate şi care în legea penală a statului solicitat sunt prevăzute de art. 323, art. 215, art. 221 C. pen. şi art. 23 din Legea nr. 25/1999.
Dosarul cauzei conţinând datele arătate de art. 33 alin. (2) din Legea nr. 296/2001, a fost transmis la data de 23 aprilie 2003, Curţii de Apel Timişoara, pentru instrumentarea în continuare a cererii.
Procedând la audierea persoanei extrădate, instanţa i-a stabilit neîndoielnic identitatea, acesta confirmând săvârşirea faptelor pentru care au fost emise mandatele de arestare.
Instanţa a mai constatat că sunt întrunite condiţiile cerute de Legea nr. 296/2001, atât pentru arestarea provizorie cât şi pentru continuarea procedurii extrădării, în care scop a fixat termen la data de 22 mai 2003, în vederea depunerii cererii de extrădare de către statul solicitant şi a actelor ajutătoare.
Împotriva acestei încheieri inculpatul M.M.A. a declarat recurs, criticând-o pentru netemeinicia măsurii de confirmare a arestării preventive luate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi ajungându-se la cererea de extrădare.
Privind temeinicia şi legalitatea încheierii nr. 16 din 25 aprilie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, Curtea constată că motivele de recurs invocate nu sunt fondate.
Potrivit art. 33 din Legea nr. 296/2001, în caz de urgenţă, autorităţile competente ale statului solicitant, pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, în baza căreia procurorul general competent dispune de îndată identificarea şi arestarea urmăritului în vederea extrădării, sesizând apoi curtea de apel pentru instrumentarea în continuare a cererii.
Deci, curtea de apel, poate dispune oricând punerea în libertate provizorie a persoanei extrădate, în cauză a fost justificat confirmată măsura arestării provizorie, rezultând din declaraţia din 22 aprilie 2003, a recurentului dată în faţa organului de poliţie cu prilejul identificării, că se află în Timişoara de circa 2 ani, locuind la diferite cunoştinţe, fără să aibă vreo ocupaţie.
În aceste condiţii, există serioase temeiuri că urmăritul, aflat în libertate, ar putea să dispară, neexistând certitudinea că măsurile pe care le-ar putea lua instanţa, ar preveni fuga acestuia.
Faţă de cele ce preced, recursul inculpatului împotriva dispoziţiei de confirmare a arestării provizorie, luată prin încheierea nr. 16 din 25 aprilie 2003, a Curţii de Apel Timişoara, urmează să fie respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.M.A., împotriva încheierii nr. 16 din 25 aprilie 2003, pronunţată în dosarul nr. 3061/2003, al Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2401/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2403/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
