CSJ. Decizia nr. 2405/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2405/2003
Dosar nr. 5357/2002
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 98 din 8 mai 2002, Tribunalul Buzău, secţia penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor, pentru inculpatul S.S., din art. 215 alin. (2), art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 208 alin. (1), art. 290, cu aplicarea art. 13 şi art. 33 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul R.D., din art. 288 alin. (2), art. 289 alin. (3), art. 215 alin. (3), art. 291 C. pen. şi art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu referire la art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 290 C. pen., art. 266 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 31/1990, cu referire la art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) şi art. 194 alin. (5) din Legea nr. 31/1990, art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul C.V., din art. 215 alin. (2), art. 289 alin. (1), art. 291 C. pen. şi art. 13 din Legea nr. 87/1994, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 290 C. pen., art. 13 din Legea nr. 87/1994 şi art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul I.G., din art. 20, raportat la art. 215 alin. (2), art. 289 alin. (1) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 290 şi art. 221 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.; pentru inculpatul P.D., din art. 26, raportat la art. 215 alin. (2), art. 254 alin. (1) şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în art. 254 alin. (1) C. pen. şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., texte de lege în baza cărora a condamnat pe inculpaţii:
1. S.S. la 4 pedepse a câte un an închisoare, pentru sustragerea a 4 tuburi Roentgen şi la 3 pedepse a câte un an închisoare, pentru 3 infracţiuni de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi a constatat graţiate pedepsele în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997.
2. R.D. la un an închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, la 3 luni închisoare, pentru infracţiunile menţionate, prevăzute de Legea nr. 31/1990 şi la 8 luni închisoare, pentru tăinuire, pedepse pe care le constată graţiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997.
3. C.V. la 3 pedepse a câte 6 luni închisoare, pentru 3 infracţiuni de fals în înscrisuri, sub semnătură privată şi la 2 pedepse a câte 8 luni închisoare, pentru infracţiunea de tăinuire, pe care le constată graţiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997. Totodată, în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa amenzii de 2.000.000 lei.
4. I.G. la 6 luni închisoare, pentru fals în înscrisuri sub semnătură privată şi 8 luni închisoare, pentru tăinuire, pedepse pe care le constată graţiate în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997.
5. P.D. la 2 pedepse a câte un an şi 10 luni închisoare, pentru 2 infracţiuni de luare de mită şi la 2 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, cu aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., ultima pedeapsă constatându-se graţiată în baza art. 1 din Legea nr. 137/1997.
Conform art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de câte un an şi 10 luni închisoare şi a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani şi 10 luni.
Prin aceeaşi hotărâre, în latura civilă,
- a obligat, în solidar, pe inculpaţii S.S. şi R.D. la 5.824.500 lei despăgubiri civile şi la dobânzile aferente, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii, către partea civilă Spitalul Pârscov;
- a obligat, în solidar, pe inculpaţii S.S., C.V. şi P.D. la 3.920.000 lei despăgubiri civile şi la dobânzile legale către partea civilă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca;
- a constatat acoperite prejudiciile către Direcţia Sanitară Buzău, Spitalul jud. Buzău, D.G.F.P. Buzău.
A dispus anularea înscrisurilor falsificate, a constatat restituită suma de 2.000.000 lei, către inculpatul C.V. dată cu titlu de mită şi a confiscat de la inculpatul I.G. suma de 200.000 lei.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că anterior cauza a fost soluţionată prin sentinţa penală nr. 9 din 25 ianuarie 1999, a Tribunalului Buzău, astfel cum a fost modificată prin Decizia penală nr. 189 din 31 mai 1999, a Curţii de Apel Ploieşti, însă Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, prin Decizia nr. 3951 din 13 octombrie 2000, admiţând recursurile declarate de inculpaţi, a casat hotărârile pronunţate în cauză şi în baza art. 33 C. proc. pen., a restituit dosarul la Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, pentru refacerea urmăririi penale.
Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău, prin rechizitoriul nr. 245/246/P.A/1995 a dispus trimiterea inculpaţilor în judecată, pentru comiterea aceloraşi infracţiuni.
Instanţa de fond a reţinut că în luna februarie 1995 inculpatul P.D., în calitate de contabil şef şi membru al Consiliului de Administraţie al Spitalului de Neuropsihiatrie Sapoca, a acceptat propunerea inculpaţilor I.G. şi C.V. de a-i sprijini în activitatea de inducere în eroare a conducerii spitalului, prin fals, acceptând şi primind apoi pentru această activitate frauduloasă suma de 2.000.000 lei.
Inculpatul S.S. şi C.V. au apelat la făptuitorul I.G., care a acceptat, contra unei sume de bani, să-l contacteze pe inculpatul P.D. şi să-l convingă să achiziţioneze două tuburi Roentgen, urmând să primească pentru facilitarea operaţiei o sumă de bani. S.S., cunoscut în cadrul spitalului pentru că asigura depanarea aparaturii medicale, a convins personalul medical din cadrul serviciului de radiologie de necesitatea achiziţionării acestor tuburi, iar referatul întocmit de medici a fost prezentat consiliului de administraţie, care l-a aprobat.
Cei doi inculpaţi l-au vizitat pe inculpatul P.D., căruia i-au propus să fie de acord, în cadrul consiliului de administraţie, cu achiziţionarea tuburilor. Acesta a fost de acord şi a cerut lui C.V. să-i prezinte încă două oferte, în care să fie înscrise sume mai mari decât cele din oferta firmei acestuia. Inculpatul C.V. a prezentat două oferte fictive.
Spitalul a ales oferta inculpatului C.V., care era cea mai convenabilă din punct de vedere al preţului. După încasarea preţului, acesta a dat inculpatului P.D., în biroul acestuia, din incinta spitalului, suma de 1.000.000 lei, pentru ajutorul dat la achiziţionarea primului tub.
După o perioadă de timp, aceeaşi modalitate a fost uzitată pentru cumpărarea unui al doilea tub Roentgen, respectiv s-au prezentat încă trei oferte fictive în care se menţionau preţuri mai mari, decât oferea firma inculpatului C.V. şi după acceptarea ei, inculpatul P.D. a primit încă 1.000.000 lei.
În urma vânzării tuburilor, inculpatul C.V. i-a dat inculpatului S.S. suma de 2.500.000 lei, iar acesta l-a însoţit la spital unde a efectuat probele de funcţionare a acestora. Fără inducerea în eroare a conducerii spitalului de către cei doi inculpaţi, această unitate nu ar fi cumpărat tuburile.
Împotriva hotărârii primei instanţe, inculpatul P.D. a declarat apel, susţinând că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt dovedite.
Curtea de Apel Piteşti, secţia penală, prin Decizia nr. 499 din 11 noiembrie 2002, a respins apelul declarat de inculpatul P.D., ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de control judiciar a reţinut că din examinarea lucrărilor dosarului şi a sentinţei atacate se constată, că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în concordanţă cu probele administrate în faza urmăririi penale şi a cercetării judecătoreşti. Totodată, instanţa de apel a apreciat că pedepsele au fost just individualizate, atât ca întindere cât şi ca modalitate de executare, tribunalul făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei din urmă hotărâri inculpatul P.D. a declarat recurs, invocând cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen.
S-a susţinut că există contrarietate evidentă între conţinutul probelor administrate şi hotărârile pronunţate în cauză.
Astfel, schimbând încadrarea juridică a faptei săvârşite de C.V. din infracţiunea de înşelăciune, victimă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, în infracţiunea de furt, victimă Spitalul judeţean Buzău, instanţa a schimbat, implicit, subiectul pasiv al infracţiunii patrimoniale. Ca atare, chiar şi în ipoteza în care inculpatul cunoştea caracterul nereal, al actelor prezentate de inculpatul C.V., fapta lui nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii, prevăzute de art. 291 C. pen., întrucât nu avea aptitudinea să provoace consecinţe juridice instituţiei sale, atâta timp cât acţiunea ilicită nu s-a răsfrânt asupra acestei instituţii, ci asupra Spitalului jud. Buzău. Pentru identitate de argumente, s-a arătat că nu se poate angaja nici răspunderea civilă a inculpatului P.D.
S-a mai susţinut că nerespingerea de către inculpatul P.D., a ofertei de mită făcută de inculpatul I.G., precum şi primirea sumelor de bani de la inculpatul C.V. nu sunt dovedite, aşa încât nici infracţiunea, prevăzută de art. 254 C. pen., reţinută în sarcina acestuia, nu există.
În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză, achitarea acestuia pentru infracţiunile, prevăzute de art. 291 şi art. 254 alin. (1) C. pen., precum şi înlăturarea dispoziţiei de obligare a sa la plata sumei de 3.920.000 lei, către Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, în solidar cu inculpaţii S.S. şi C.V.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate şi în raport de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată următoarele:
La data săvârşirii infracţiunilor de luare de mită şi uz de fals reţinute în sarcina sa, inculpatul P.D. avea calitatea de contabil şef şi membru al consiliului de administraţie, al părţii civile Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca.
În această calitate, acesta a fost contactat de către inculpatul I.G. şi apoi de către inculpatul C.V., convenind să îl sprijine pe acesta din urmă, contra sumelor de bani menţionate, să vândă părţii civile două tuburi Roentgen.
Pentru a da aparenţă de legalitate acestei achiziţii, necesară, pentru convingerea membrilor consiliului de administraţie în sensul de a-şi da acordul pentru cumpărare, inculpatul P.D. a cerut inculpatului C.V. să prezinte, la fiecare vânzare, încă două oferte, nereale, conţinând preţuri de vânzare mai mari decât cel înscris de acest din urmă inculpat, în oferta făcută în numele SC M. SRL Buzău.
Folosirea de către inculpatul P.D. a ofertelor false, în baza înţelegerii prealabile arătate, a produs consecinţe juridice în sensul că partea civilă, prin consiliul de administraţie, a selectat oferta inculpatului C.V. şi a fost de acord cu achiziţia propusă, prin inducere în eroare creându-se convingerea că oferta S.C. M. SRL Buzău, reprezintă cel mai convenabil preţ al pieţei, deşi, sub acest aspect, atât oferta cât şi factura emisă de vânzător, erau false.
Ca atare, prima instanţă a reţinut în mod corect că inculpatul P.D. se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor, pentru care acesta a fost trimis în judecată.
Din examinarea probatoriului administrat în cauză se constată că prima instanţă a reţinut, în principal, declaraţiile date de către inculpaţii C.V. şi I.G., precum şi declaraţiile martorilor M.E., C.C. şi L.C. date în faza urmăririi penale, înlăturând declaraţiile date în şedinţă publică, precum şi cele ale inculpatului P.D., ca urmare a necoroborării acestora cu fapte şi împrejurări ce rezultă din ansamblul probator al cauzei.
Astfel inculpatul C.V. a precizat că a prezentat oferte de vânzare a tuburilor, inculpatului P.D. şi i-a dat, în birou, în două rânduri, câte 1.000.000 lei, fără a fi de faţă alte persoane.
După arestarea acestui inculpat, soţia sa, C.E. i-a cerut inculpatului P.D. să-i restituie banii primiţi, pentru a plăti cauţiunea, mergând în acest scop la Spitalul Sapoca, împreună cu fiul său C.C. Fiind de acord, inculpatul P.D. s-a deplasat în Municipiul Buzău, cu ambulanţa spitalului condusă de şoferul L.C., urmat de ceilalţi doi martori. Când a ajuns în cartierul Micro din Buzău, inculpatul s-a apropiat de maşina, în care se aflau martorii C.V. şi C.C. şi a aruncat pe geamul din faţă, pe partea şoferului, un pachet în care se afla suma de 2.000.000 lei, primită mită.
Neexistând nici un temei legal, pentru stabilirea unei ordini de preferinţă între declaraţii succesive, date în cursul urmăririi penale ori a cercetării judecătoreşti, atunci când acestea sunt contradictorii, înlăturând motivat unele dintre acestea, instanţa de judecată a reţinut ca fiind expresia adevărului, numai acele declaraţii care se coroborau cu fapte şi împrejurări, ce rezultau indubitabil din ansamblul probelor existente.
Se constată astfel că prima instanţă a administrat probe, a evaluat corect probatoriul administrat şi a stabilit starea de fapt funcţie de acestea.
În consecinţă, cum hotărârea primei instanţe este susţinută de materialul probator administrat, sentinţa, precum şi Decizia instanţei de apel, prin care aceasta a fost menţinută, nu sunt supuse cazului de casare invocat în recurs.
Inculpatul a fost trimis în judecată şi pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
La data soluţionării cauzei penale în primă instanţă şi în apel, cu referire la înscrisurile sub semnătură privată, săvârşirea infracţiunii de fals era pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
Infracţiunea de uz de fals, pentru care inculpatul a fost trimis în judecată a fost săvârşită în 1995, la data folosirii ofertelor falsificate de inculpatul C.V. şi a facturilor emise de acesta.
Potrivit art. 121 C. pen., prescripţia înlătură răspunderea penală.
În cauză termenul de prescripţie de 5 ani, prevăzut de art. 122 lit. d) C. pen., s-a împlinit la data de 16 februarie 2000, la care a fost efectuată plata tubului Roentgen.
Totodată, în cauză s-a împlinit şi prescripţia specială prevăzută de art. 124 C. pen.
Ca atare, intervenind prescripţia răspunderii penale, cu referire la săvârşirea infracţiunii de uz de fals, sub aspectul acestei infracţiuni, hotărârea este supusă cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 15 C. proc. pen., urmând a se înceta procesul penal faţă de inculpat, în baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.
Pe de altă parte, din actele dosarului rezultă că cele două tuburi Roentgen, achiziţionate de partea civilă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, au fost sustrase de la Spitalul judeţean Buzău.
Urmare constatării acestei situaţii, bunurile au fost restituite Spitalului judeţean Buzău, în vederea reîntregirii patrimoniului.
În consecinţă, partea vătămată Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca s-a constituit parte civilă în cauză cu sumele de 13.080.000 lei, 6.000.000 lei şi respectiv 7.080.000 lei, reprezentând sume plătite, pentru cele două tuburi Roentgen, ridicate ulterior de organele de poliţie de la această unitate.
Până la data pronunţării sentinţei o parte din pagubă a fost recuperată, astfel că, prima instanţă a soluţionat acţiunea civilă, obligând pe inculpaţii S.S., C.V. şi P.D. să plătească părţii civile Spitalul de Psihiatrie Sapoca, în solidar, suma de 3.920.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, precum şi dobânda legală, calculată la această sumă, începând cu data rămânerii definitive a hotărârii.
Restituirea bunurilor, urmare căreia partea civilă a suferit paguba menţionată, este consecinţa furtului comis de inculpatul S.S. şi vânzării către Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca, a bunurilor sustrase, de către inculpatul C.V.
Rezultă aşadar, că această pagubă a fost produsă părţii civile prin infracţiunile menţionate, fără ca săvârşirea oricăreia dintre acestea să poată fi reţinută în sarcina inculpatului P.D., care nu a săvârşit o infracţiune de prejudiciu.
Obligându-l la plată pe acest din urmă inculpat, instanţele au pronunţat hotărâri cu încălcarea dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., cu referire la art. 998 C. civ., aşa încât acestea sunt supuse cazului de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Curtea va admite recursul declarat de inculpatul P.D., va casa hotărârile pronunţate în cauză, numai cu privire la greşita obligare a acestuia la plata despăgubirilor civile şi la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 121 C. pen., cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen.
Aşa fiind, se va înlătura obligarea inculpatului P.D. la plata în solidar cu inculpaţii S.S. şi C.V. a sumei de 3.920.000 lei, despăgubiri civile şi dobânzile legale aferente, către partea civilă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca.
Conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., se va dispune încetarea procesului penal, pornit împotriva inculpatului P.D., pentru infracţiunea, prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor pronunţate în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul P.D., împotriva deciziei penale nr. 499 din 11 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Ploieşti.
Casează Decizia penală atacată, precum şi sentinţa penală nr. 98 din 8 mai 2002, a Tribunalului Buzău, numai cu privire la greşita obligare a acestui inculpat la plata despăgubirilor civile şi la incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 121 C. pen., referitor la infracţiunea, prevăzută de art. 291 C. pen.
Înlătură obligarea inculpatului P.D. la plata în solidar cu inculpaţii S.S. şi C.V. a sumei de 3.920.000 lei, despăgubiri civile şi dobânzile legale aferente, către partea civilă Spitalul de Neuropsihiatrie Sapoca.
Conform art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului P.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., intervenind prescripţia răspunderii penale.
Menţine restul dispoziţiilor hotărârilor pronunţate.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai
| ← CSJ. Decizia nr. 2404/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2406/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
