CSJ. Decizia nr. 2403/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2403/2003
Dosar nr. 2058/2003
Şedinţa publică din 21 mai 2003
Asupra recursului penal de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 5 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Constanţa, în dosarul nr. 390/PAC/2003, s-a menţinut măsura arestării preventive pentru inculpatul C.S., pe care a prelungit-o începând cu 7 mai 2003, până la 5 iunie 2001.
Prin aceiaşi încheiere s-a respins cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive, formulată de acelaşi inculpat.
S-a reţinut în considerentele încheierii că, în urma analizei întregului dosar de urmărire penală şi a probelor administrate de instanţa de fond, până la termenul de judecată din 25 aprilie 2003, rezultă date care să confirme pericolul pentru ordinea publică, în caz de lăsare în libertate a inculpatului.
S-a concluzionat că se impune în continuare menţinerea arestării preventive a inculpatului, pe timp de 30 zile, pentru buna desfăşurare a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la judecată, cauza fiind în continuare în faza de administrare de probe esenţiale, pentru aflarea adevărului, situaţie care motivează şi respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
În termen legal, împotriva încheierii de mai sus a declarat recurs inculpatul C.S., care, prin apărător cât şi personal, a susţinut, în esenţă următoarele:
- în raport de probele administrate până la acest moment, nu se mai justifică menţinerea măsurii arestării preventive, impunându-se înlocuirea ei cu obligaţia de a nu părăsi localitatea;
- soluţia dispusă prin încheierea atacată este afectată de o nulitate absolută, prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc. pen., relativ la compunerea greşită a completului de judecată, dintr-un singur judecător.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil, în raport de prevederile art. 3851 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora, încheierile pot fi atacate cu recurs odată cu sentinţa sau Decizia recurată, cu excepţia cazurilor când, potrivit legii, pot fi atacate separat cu recurs.
În cauză, încheierea atacată nu se încadrează nici în situaţiile exceptate de dispoziţiile art. 3851 alin. (2), partea finală C. proc. pen., deoarece nu există prevedere procedurală legală care să permită exercitarea unui recurs separat, în cazul menţinerii măsurii arestării preventive, sau al respingerii cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive.
Este adevărat că prin art. 141 C. proc. pen., se reglementează calea de atac în contra încheierii, privind măsurile preventive.
Dar, potrivit acestui text, pot fi atacate separat cu recurs, doar încheierile pronunţate, în primă instanţă, prin care s-a dispus luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive, ceea ce nu este cazul în speţă.
Într-adevăr, încheierea recurată este o încheiere pronunţată în primă instanţă, dar prin care s-a menţinut măsura arestării preventive şi s-a respins cererea formulată de inculpat, pentru înlocuirea măsurii arestării preventive.
Cum dispoziţiile procedurale sunt de strictă interpretare, iar pe de altă parte prevederile art. 141 C. proc. pen., nu se referă la situaţia menţinerii măsurii arestării preventive şi la respingerea cererii de înlocuire a măsurii arestării preventive, se poate conchide că, încheierea dedusă judecăţii nu putea fi atacată separat cu recurs, ci doar odată cu sentinţa ce se va pronunţa în cauză.
În atare situaţie recursul declarat de inculpat este inadmisibil şi se va respinge potrivit art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen.
Cum în recursul dedus judecăţii este inadmisibil, nu se vor putea examina criticile formulate de inculpat, privind netemeinicia dar şi nelegalitatea încheierii atacate.
Văzând şi dispoziţiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.S., împotriva încheierii din 5 mai 2003, pronunţată în dosarul nr. 390/2003, a Curţii de Apel Constanţa, ca inadmisibil.
Obligă pe recurent să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2402/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2404/2003. Penal. Art.215 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
