CSJ. Decizia nr. 2419/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2419/2003
Dosar nr. 1067/2003
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 28 din 16 ianuarie 2003, a Tribunalului Bucureşti, secţia I–a penală, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 25 din 24 ianuarie 2001, a Tribunalului Prahova, definitivă prin Decizia penală nr. 762 din 12 februarie 2002, a Curţii Supreme de Justiţie, formulată de condamnatul C.C., cu obligarea sa la 500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, motivele cererii de întrerupere a pedepsei sunt de ordin medical, sens în care s-a dispus efectuarea unei expertize medico – legale, care a concluzionat că petentul suferă de tulburare de personalitate de tip instabil – impulsiv, poate fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P şi nu se află în imposibilitatea executării pedepsei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, nemotivat în scris şi solicitând personal şi prin avocat întreruperea executării pedepsei, având în vedere că este grav bolnav.
Curtea de Apel Bucureşti a respins ca nefondat, apelul condamnatului reţinând că expertiza medico – legală efectuată în cauză a concluzionat, că apelantul nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa în regim de detenţie, astfel că în mod corect prima instanţă i-a respins cererea.
Decizia instanţei de apel a fost atacată cu recurs de condamnat, care a criticat-o pentru netemeinicie, a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei închisorii, susţinând că este grav bolnav şi nu beneficiază de tratament medical.
Recursul nu este întemeiat.
Potrivit art. 453 lit. a), cu referire la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico – legale că cel condamnat suferă de o boală, care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În speţă expertiza medico – legală efectuată în urma consultului condamnatului şi pe baza actelor medicale prezentate, a concluzionat în sensul că recurentul, care prezintă diagnosticul de tulburare de personalitate de tip instabil – impulsiv, poate fi tratat în reţeaua sanitară a D.G.P şi nu se află în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Din cuprinsul raportului de expertiză mai rezultă că petentul se află în evidenţa cabinetului medical al Penitenciarului Bucureşti şi primeşte tratament cu C. şi D., medicaţie cu caracter sedativ administrată la nevoie, infirmându-se astfel susţinerea recurentului în sensul că nu beneficiază de tratament.
În aceste condiţii în care, singura probă concludentă în cauză, în baza căreia se poate dispune admiterea unei cereri de amânare a executării pedepsei pe motiv de boală concluzionează în sensul arătat, Curtea urmează a constata că recursul declarat de condamnat este nefondat şi a-l respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul C.C., împotriva deciziei penale nr. 61 din 13 februarie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2418/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2420/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
