CSJ. Decizia nr. 2432/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2432/2003
Dosar nr. 2091/2003
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin ordonanţa nr. 33/P/2003 din 16 aprilie 2003, a Parchetului Naţional Anticorupţie, secţia combatere a infracţiunilor de corupţie, în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., s-a luat măsura arestării preventive a inculpatului B.M., aflat în curs de urmărire penală, pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi pentru cea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), constând în aceea că în luna august 2001, la sugestia unui coinculpat, căruia îi ceruse să-l ajute în obţinerea unei autorizaţii, pentru o societate comercială al cărui administrator era, a confecţionat o uşă ce a fost apoi predată unui inspector de la Inspectoratul teritorial de muncă Suceava, în vederea urgentării întocmirii actului respectiv. În cursul cercetărilor, fiind audiat în calitate de martor a negat relaţiile de natură patrimonială cu acel coinculpat.
Împotriva ordonanţei de arestare, în baza art. 1411 C. proc. pen., inculpatul B.M. a formulat plângere, pe motiv că nu sunt întrunite cerinţele art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Prin încheierea nr. 6 din 24 aprilie 2003, Curtea de Apel Suceava a admis plângerea inculpatului şi a revocat măsura arestării preventive, dispunând punerea în libertate a acestuia.
Împotriva acestei încheieri de şedinţă, procurorul a declarat recurs care, prin Decizia nr. 2152 din 9 mai 2003, a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, a fost admis, casată hotărârea şi cauza trimisă Curţii de Apel Suceava, pentru rejudecare, deoarece au fost încălcate dispoziţiile referitoare la compunerea instanţei care, potrivit art. 197 alin. (2) şi (3) C. proc. pen., sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii, în raport cu noile prevederi menţionate în Legea nr. 161/2003, care au modificat art. 25 din Legea nr. 78/2000.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Suceava, prin încheierea nr. 8 pronunţată la data de 14 mai 2003, a respins plângerea formulată de inculpat, împotriva ordonanţei nr. 33/P/2003.
Împotriva acestor soluţii, inculpatul a declarat recurs, susţinând că hotărârile nu sunt legale, deoarece nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, care să impună arestarea sa.
În acest sens, apărătorul a menţionat că inculpatul nu prezintă pericol pentru ordinea publică, el având până la data luării măsurii respective o conduită ireproşabilă în familie şi societate, prejudiciul produs este minor şi mai mult, făptuitorul pretinde că nu îl cunoaşte pe celălalt coinculpat.
În plus, apărătorul a susţinut că inculpatul urmează un tratament medical în urma unei crize cardiace şi ca atare, nu poate suporta regimul de penitenciar.
Pentru aceste motive, apărătorul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi în principal, punerea în libertate a inculpatului, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestării preventive cu obligarea de a nu părăsi localitate.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 148 lit. h) C. proc. pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă sunt indicii temeinice că inculpatul a comis fapta, iar legea prevede pentru infracţiunea respectivă pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani şi lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol pentru ordinea publică.
Art. 143 alin. (3) C. proc. pen., prevede că sunt indicii temeinice atunci când, din datele existente la dosar rezultă presupunerea că persoana faţă, de care se efectuează urmărirea penală, a comis fapta.
În speţă, recurentul este cercetat pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 26, raportat la art. 255 C. pen., cu referire la art. 1, art. 6 şi art. 7 din Legea nr. 78/2000 şi pentru cea prevăzută de art. 260 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 273 NCP), fapte penale care, potrivit legii sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar pe baza probelor administrate în cauză, până în prezent, se poate trage concluzia indubitabilă, că există indicii temeinice că inculpatul a comis faptele penale imputate şi ca atare, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 148 C. proc. pen., pentru luarea măsurii arestării preventive.
În consecinţă, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.M., împotriva încheierii nr. 8 din 14 mai 2003, pronunţată de Curtea de Apel Suceava, în dosarul nr. 2545/2003 al acelei instanţe.
Obligă pe inculpat să plătească statului 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 24/2003. Penal. Art.205 c.pen. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 2434/2003. Penal. Art.174, 176 c.pen. Recurs → |
|---|
