CSJ. Decizia nr. 2420/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2420/2003
Dosar nr. 945/2003
Şedinţa publică din 22mai 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 194 din 16 septembrie 2002, Tribunalul Suceava, secţia penală, a respins, ca nefondată, contestaţia la executare formulată de condamnatul G.F.N., privind sentinţa penală nr. 277 din 3 iulie 2002, a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.
S-a reţinut că prin sentinţa menţionată, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul G.F.N. la 20 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 lit. d) şi art. 176 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Condamnatul a formulat contestaţie la executare, susţinând că a săvârşit infracţiunea, pentru care a fost trimis în judecată şi condamnat prin hotărâre definitivă, în stare de legitimă apărare.
Deşi condamnatul a invocat dispoziţiile art. 461 lit. c) şi d) C. proc. pen., instanţa de executare a apreciat că motivul invocat nu se încadrează în nici una din dispoziţiile textului menţionat.
Curtea de Apel Suceava, secţia penală, prin Decizia nr. 35 din 3 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de către condamnat, împotriva acestei sentinţe, cu motivarea că în mod corect s-a apreciat, prin hotărârea atacată, cu privire la neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen.
Împotriva acestei din urmă hotărâri, condamnatul a declarat recurs, reiterând criticile formulate în apel.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Contestaţia la executare este un procedeu jurisdicţional de rezolvare a cererilor sau plângerilor ocazionate de punerea în executare a hotărârilor penale.
Aşadar, cum contestaţia la executare nu este o cale extraordinară de atac, reglementată ca remediu procesual pentru declanşarea controlului judecătoresc, al unei hotărâri definitive privitor la pretinsul raţionament jurisdicţional eronat, invocat de către condamnat, criticile formulate de către acesta se constată a fi neîntemeiate. Prin urmare, în mod corect instanţa de executare a reţinut neincidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 461 C. proc. pen.
Ca atare, menţinând hotărârea atacată, prin respingerea apelului declarat de către condamnat împotriva acesteia, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre legală şi în consecinţă nesusceptibilă de casare.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul declarat de către condamnatul G.F.N., ca nefondat, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, îl va obliga pe recurent, potrivit dispozitivului, la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul G.F.N., împotriva deciziei penale nr. 35 din 3 februarie 2003, a Curţii de Apel Suceava, ca nefondat.
Obligă pe condamnat să plătească statului 650.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 150.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2419/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 24/2003. Penal. Art.205 c.pen. Recurs în... → |
|---|
