CSJ. Decizia nr. 2413/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2413/2003
Dosar nr. 1286/2003
Şedinţa publică din 22 mai 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 844 din 19 septembrie 2002, Tribunalul Galaţi a condamnat pe inculpaţii M.G. şi pe M.M. la câte un an şi 6 luni închisoare fiecare, pentru infracţiunea de trafic de stupefiante, prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen. şi la câte 8 luni închisoare, pentru tentativă la infracţiunea de contrabandă, prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 din Legea nr. 141/1997, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. d) C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., pedepsele au fost contopite, fiecare inculpat urmând să le execute pe cele mai grele şi anume un an şi 6 luni închisoare, sporite la un an şi 7 luni închisoare.
A fost făcută aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), computată durata arestărilor preventive, confiscată cantitatea de 88.700 comprimate de efedrină şi au fost obligaţi să plătească statului cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că inculpaţii, conducători auto, angajaţi ai unei societăţi comerciale cu sediul în Republica Moldova, efectuau curse regulate pe ruta Chişinău - Bucureşti şi retur şi în ziua de 27 noiembrie 2001, o persoană i-a solicitat inculpatului M.G. să-i transporte două genţi, în care se aflau medicamente. Acea persoană i-a precizat că s-a înţeles şi cu celălalt inculpat, lăsându-i şi numărul său de telefon.
Persoana respectivă a revenit la autocar, având asupra sa două genţi şi i-a precizat recurentului M.G. că şi inculpatul M.M. cunoştea situaţia respectivă.
Bagajele aduse au fost aşezate în autocar într-un compartiment, prevăzut cu uşă de acces şi sistem propriu de închidere amplasat în spatele maşinii şi destinat depozitării coletelor.
În jurul orelor 19,00 autocarul condus de inculpatul M.G. a plecat spre Vama Oancea şi în timp ce se deplasa a fost sunat telefonic, de persoana care adusese genţile cu medicamente, pentru a şti care este situaţia.
Ei au ajuns în vama Oancea noaptea, în jurul orelor 2,15.
La intrarea în vamă efectuându-se un control, de către un lucrător, s-a descoperit în compartimentul din spatele autocarului, destinat numai conducătorului auto, patru pachete ambalate în celofan peste care era aplicată bandă adezivă.
După desfacerea acestora s-a constatat că acele pachete conţin comprimate de efedrină.
Cu toate că lucrătorii vamali l-au întrebat pe recurentul M.G. dacă mai are ceva de declarat, la răspunsul negativ al acestuia, continuându-se controlul au mai fost găsite în zona din spatele banchetelor, sub genţile de voiaj mai multe pachete, ce conţineau pastile de efedrină. În total au fost găsite 89.000 pastile efedrină, substanţă aflată pe lista precursorilor.
Apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galaţi şi de către inculpaţi au fost respinse ca nefondate (Decizia nr. 635 din 27 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Galaţi).
Împotriva acestor hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi a declarat recurs, susţinând că acestea nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepselor.
În acest sens, Ministerul Public a menţionat, că în mod greşit a fost reţinută în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă, prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen., din care cauză, pedepsele nu reflectă în mod corect pericolul social concret al faptelor şi făptuitorilor.
Astfel, s-a susţinut că şi în ipoteza în care inculpaţii nu au antecedente penale, reţinerea circumstanţei atenuante a lipsei acestora nu este justificată, având în vedere modalitatea de comitere a faptelor şi pericolul social deosebit al lor. În cazul în care infracţiunea este gravă şi inculpatul dovedeşte o periculozitate sporită prin modul şi mijloacele folosite, comportarea bună înainte de săvârşirea faptei, nu are relevanţă, lipsa antecedentelor penale neconstituind criteriul unic de apreciere a conduitei bune anterioare.
Mai mult, instanţele nu au luat în considerare că inculpaţii nu au fost sinceri, au avut o poziţie oscilantă, au refuzat orice cooperare cu anchetatorii şi nu au avut în vedere gravitatea deosebită a faptelor, determinată, printre altele şi de cantitatea extrem de mare de droguri, ce a fost transportată.
Împotriva hotărârilor a declarat recurs şi inculpatul M.G.
Apărătorul acestuia a criticat hotărârile, susţinând că acestea nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepselor.
Sub acest aspect, el a menţionat că sancţiunile penale aplicate sunt aspre, ele nereflectând corect gradul de pericol social al faptelor şi făptuitorului.
Considerând că pedepsele nu au fost corect individualizate, apărătorul a solicitat respingerea recursului declarat de Ministerul Public, admiterea celui al inculpatului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei, având în vedere că recurentul este infractor primar.
Recursul declarat de Ministerul Public este fondat.
Având în vedere pericolul social ridicat, pe care îl prezintă infracţiunile comise reflectat, pe de o parte, de natura acestora, iar pe de altă parte, de cantitatea mare a drogurilor transportate, este evident că aplicarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., nu este justificată. Nejustificarea este şi mai evidentă dacă se are în vedere atitudinea nesinceră şi lipsa de cooperare a inculpaţilor cu anchetatorii, pentru descoperirea celui de al treilea participant la comiterea infracţiunilor.
Totodată, nu trebuie omisă împrejurarea că inculpaţii au comis o pluralitate de infracţiuni, ceea ce denotă perseverenţa lor infracţională.
Susţinerea inculpaţilor că nu sunt vinovaţi de comiterea faptelor, întrucât nu au cunoscut ce transportau, nu este întemeiată, ea fiind o încercare de a fi exoneraţi de răspundere penală, astfel că justificat instanţele au respins-o, cu o motivare corespunzătoare.
Din materialul probator existent la dosar, care a fost complet administrat şi corect interpretat rezultă cu certitudine vinovăţia inculpaţilor.
Astfel, calitatea de conducători auto, care efectuau curse cu autocarul în străinătate îi obliga ca în orice moment ei să cunoască conţinutul bagajelor pe care le transportau, prin verificarea acestora, pentru că răspundeau de siguranţa călătorilor, depozitarea genţilor respective fiind făcută într-un spaţiu special destinat şoferilor. Toate acestea, coroborate cu împrejurările relatate de inculpatul M.G., căruia i s-a dat şi o sumă de bani în valută pentru serviciul respectiv, duc la concluzia indubitabilă, că inculpaţii ştiau că au asupra lor efedrină.
Împrejurarea că substanţa a fost descoperită la graniţă, impune logic concluzia că ei nu pot invoca necunoaşterea legii în materie, în sensul de a nu fi ştiut că transportul acesteia nu este permis de lege.
Semnificative în acest sens sunt declaraţiile de la anchetă date de doi martori (C.L. şi L.B.) din care reiese că înainte de a porni la drum, inculpatul M.G. le-a spus să se aşeze pe scaunele din spatele autocarului pentru a fi „atenţi la marfă”.
În consecinţă, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, urmează să fie admis.
Pentru aceste motive, rezultă în mod implicit, că recursul declarat de inculpatul M.G. nu este fondat şi urmează să fie respins.
Întrucât inculpaţii au comis fiecare câte două infracţiuni aflate în concurs, instanţa va înlătura dispoziţiile art. 33 şi art. 34 C. pen., precum şi sporurile aplicate, va descontopi pedepsele rezultante în cele componente, pe care le va repune în individualitatea lor, după care va stabili câte o pedeapsă fără aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., în ce priveşte pe ambii inculpaţi.
După ce se va da eficienţa juridică dispoziţiilor art. 33 şi art. 34 C. pen., instanţa va computa din pedepsele rezultante aplicate durata prevenţiei.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat vor fi restituite de către inculpaţi, iar în ce-l priveşte pe inculpatul M.G., în acestea se va include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi, împotriva deciziei nr. 635 din 27 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Galaţi, privind pe inculpaţii M.G. şi M.M.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 234 din 16 august 2002, a Tribunalului Galaţi, numai cu privire la aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi la cuantumul pedepselor aplicate.
Înlătură dispoziţiile art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. şi sporul de o lună închisoare, descontopeşte pedepsele rezultante în pedepsele componente, pe care le repune în individualitatea lor.
Înlătură pentru fiecare inculpat dispoziţiile art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. c) şi d) C. pen. şi condamnă pe inculpaţi la câte 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 9 din Legea nr. 143/2000 şi la câte un an şi 6 luni închisoare fiecare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 176 din Legea nr. 141/1977.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedepsele aplicate, inculpaţii urmând să le execute pe cele mai grele şi anume câte 3 ani închisoare fiecare.
Respinge recursul declarat de inculpatul M.G., împotriva aceleiaşi decizii.
Compută din pedepsele aplicate durata prevenţiei de la 28 noiembrie 2001, la zi, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe inculpatul M.G. să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, iar pe M.M. la 800.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2412/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2414/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
