CSJ. Decizia nr. 2433/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2433/2003
Dosar nr. 996/2003
Şedinţa publică din 23 mai 2003
Asupra recursului de faţă,
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 512 din 24 octombrie 2002, Tribunalul Cluj, secţia penală, a condamnat, printre alţii, pe inculpatul S.J. la 20 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 176 lit. a) şi d) cu aplicarea art. 75 lit. a) şi c) C. pen.
În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi f) cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 12 ani închisoare.
În baza art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu 2 ani, în final, pedeapsa de 22 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la zi.
Alături de alţi inculpaţi, condamnaţi în aceeaşi cauză, inculpatul S.J. a fost obligat, în solidar cu aceştia şi partea responsabilă civilmente, la plata sumei de 10 milioane lei, cu titlu de despăgubiri către partea civilă F.E.I. A fost confiscat un ceas de masă marca „B.”
In motivarea sentinţei, tribunalul a reţinut că, în seara zilei de 18 octombrie 2001, inculpatul S.J. împreună cu alţi doi inculpaţi, după ce au consumat băuturi alcoolice la domiciliul martorului S.M., cunoscând că în acea zi victima N.Şt. trebuia să primească pensia s-au deplasat la domiciliul acesteia pentru a-i lua banii.
Inculpatul S.J. a spart geamul uşii de acces în locuinţă, a intrat în casa victimei, unchiul său, împreună cu ceilalţi doi inculpaţi şi au năvălit asupra victimei, care dormea, lovind-o cu pumnii şi cerându-i banii. Pentru că aceasta le-a spus că nu a primit încă pensia, inculpaţii au tras victima jos din pat, pe pardoseală continuând s-o lovească cu pumnii, cu picioarele şi cu o coadă de mătură, cerându-i insistent banii.
Pentru că victima a leşinat în urma loviturilor primite, inculpaţii au dezbrăcat-o, au stropit-o cu apă şi au continuat să o lovească în acelaşi mod. Mai mult inculpatul S. i-a cerut inculpatului M.C. să-i aducă din curte un bici, cu care inculpaţii au continuat să lovească victima până când aceasta nu a mai reacţionat la agresiune. Ulterior, inculpaţii au răvăşit lucrurile din casa, în speranţa că vor găsi banii victimei. Inculpatul S. a scos un sertar de la o comodă afară din locuinţă, dar negăsind nimic s-a reîntors în casă abandonând sertarul.
Unul dintre inculpaţi a sustras o tabachieră şi un ceas de masă cu baterii, după care toţi au plecat, lăsând victima pe pardosea în stare de inconştienţă. A doua zi, inculpatul M.C. s-a deplasat la locuinţa victimei şi, constatând decesul acesteia, i-a informat pe ceilalţi inculpaţi.
Ulterior, fratele victimei, martorul N.I. a constatat, de asemenea, decesul victimei, cu ocazia deplasării la locuinţa ei.
Prin decizia penală nr. 20/A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de toţi inculpaţii împotriva acestei sentinţe.
Curtea de apel a reţinut, de asemenea, că inculpaţii sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor pentru care au fost condamnaţi, iar pedepsele au fost bine individualizate în raport cu pericolul social pe care îl prezintă faptele săvârşite şi infractorii.
Referitor la susţinerile inculpatului S.J. care a negat săvârşirea faptei pretinzând că nu i-a însoţit pe ceilalţi doi inculpaţi, el aflându-se în alt loc, instanţa de apel a reţinut că a fost dovedită vinovăţia şi a acestui inculpat, cu declaraţiile date de coinculpaţi date în mod constant în cursul procesului penal, cu privire la participarea sa. Martorii audiaţi la cererea acestui inculpat confirmă prezenţa sa la locuinţa fratelui, doar în timpul zilei, dar nu şi în seara zilei când au fost săvârşite faptele.
Curtea de apel a mai reţinut că faptele de omor deosebit de grav şi tâlhărie săvârşite de inculpaţi prezintă un grad ridicat de pericol social, în raport cu care pedepsele aplicate acestora au fost corect individualizate.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs numai inculpatul S.J. solicitând reducerea pedepsei pe care a considerat-o excesivă. A recunoscut că a acţionat alături de ceilalţi inculpaţi, dar a susţinut că fiind sub influenţa băuturilor alcoolice şi bolnav psihic, nu a avut discernământul faptelor săvârşite.
Apărătorul recurentului a solicitat, în principal, achitarea inculpatului care nu avea discernământ în momentul săvârşirii faptelor, fiind în stare de ebrietate şi bolnav psihic, iar, în subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat, sub ambele aspecte invocate.
Astfel, sub aspectul principal vizând greşita condamnare a inculpatului, care datorită bolii nu ar avea discernământul necesar şi nu răspunde penal, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Recurentul inculpat prezintă, într-adevăr, tulburări de personalitate de tip antisocial, dar are discernământul păstrat, astfel cum au constatat medicii legişti în cuprinsul Raportului de expertiză medico-legală psihiatrică
Referitor la negarea participării inculpatului recurent la săvârşirea faptelor, întrucât s-ar fi aflat la locuinţa fratelui său, apărare făcută în instanţa de apel, Curtea constată că recurentul nu a mai susţinut-o în recurs, pretinzând doar că ar fi acţionat „inconştient” datorită bolii şi consumului de alcool.
Participarea inculpatului S.J. alături de ceilalţi doi inculpaţi la săvârşirea faptelor, rezultă în primul rând din declaraţiile date de acest inculpat atât în faţa procurorului, cât şi la instanţa de fond, precum şi din declaraţiile coinculpaţilor coroborate cu constatările tehnico-ştiinţifice, prin care specialistul criminalist a identificat numeroase urme papilare ale acestui inculpat în locuinţa victimei.
Din examinarea probelor administrate în cauză, rezultă vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat.
Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată, de asemenea, netemeinicia recursului, pedeapsa aplicată recurentului fiind corect individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, instanţele au ţinut seama la stabilirea şi aplicarea pedepselor atât de gradul ridicat de pericol social al faptelor violente săvârşite (omor deosebit de grav şi tâlhărie), de persoana infractorului, cât şi de împrejurările care agravează răspunderea penală (respectiv săvârşirea infracţiunii de 3 persoane, printre care şi un minor, circumstanţe agravante prevăzute de art. 75 lit. a) şi c) C. pen. şi concursul de infracţiuni, prevăzut de art. 33 şi art. 34 C. pen.).
În consecinţă, Curtea va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.J. împotriva deciziei penale nr. 20/A din 6 februarie 2003 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 21 octombrie 2001 la 23 mai 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 mai 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1691/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 312/2003. Penal → |
|---|
