CSJ. Decizia nr. 2729/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2729/2003
Dosar nr. 1222/2003
Şedinţa publică din 6 iunie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1195 din 16 decembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul S.P. la 4 ani închisoare, pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 109 din acelaşi cod.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, durata arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la zi.
S-a reţinut că, în seara zilei de 11 septembrie 2002, în timp ce partea vătămată R.M.L. călătorea cu tramvaiul liniei 23 din Bucureşti, un individ neidentificat, i-a sustras prin violenţă lănţişorul din aur, pe care îl purta la gât.
În timpul smulgerii lănţişorului, o bucată din acesta a căzut pe podeaua tramvaiului şi a fost ridicată de către inculpatul S.P.
Apoi, acesta a apăsat pe butonul de deschidere a uşilor şi s-a postat acolo pentru a împiedica închiderea, după care l-a tras de mânecă pe autor, pentru a-l ajuta să coboare mai înainte şi să se îndepărteze pentru a nu fi prins.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 125/ A din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Împotriva acesteia, inculpatul a declarat recurs, criticând ambele hotărâri pronunţate în cauză, pentru netemeinicie.
În primul motiv formulat a susţinut că s-a reţinut greşit fapta de complicitate la infracţiunea de tâlhărie, s-a comis o eroare gravă de fapt, căci el nu s-a aflat în tramvaiul respectiv, deci nu a săvârşit acte de complicitate, solicitând, în principal, achitarea, iar în subsidiar, trimiterea cauzei pentru rejudecare, la prima instanţă.
Critica este nefondată.
Din verificarea probelor şi lucrărilor dosarului, se constată că instanţele examinând probele administrate şi interpretându-le just, au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului.
Este de menţionat că partea vătămată l-a recunoscut pe inculpat atât după albumele foto, cât şi la recunoaşterile din grup.
Deci, soluţia instanţelor nu este rezultatul unei erori grave de fapt.
Totodată, pentru aceleaşi considerente, nu se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanţă.
Printr-un alt motiv (subsidiar), s-a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mare, injust individualizată.
Şi această critică este nefondată, întrucât se constată că pedeapsa este corespunzătoare în raport cu gravitatea faptei comise, cu împrejurările în care a fost săvârşită şi cu pericolul social al inculpatului.
Nu se impune, deci, reducerea pedepsei, mai ales că inculpatul a dat dovadă şi de nesinceritate pe parcursul procesului.
Neconstatându-se nici motive care se pot lua în considerare din oficiu, urmează ca, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul, ca nefondat, a se deduce timpul arestării preventive, de la 17 septembrie 2002, la zi şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare, în care se include şi onorariul de avocat oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.P. împotriva deciziei penale nr. 125/ A din 5 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II–a penală.
Deduce din durata pedepsei perioada arestării preventive de la 17 septembrie 2002, la 6 iunie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei reprezintă onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 iunie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 2728/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2733/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
---|