CSJ. Decizia nr. 2804/2003. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2804/2003
Dosar nr. 1417/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Judecătoria Buftea, prin sentinţa penală nr. 1870 din 26 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul T.G. la o pedeapsă, rezultantă de 2 ani închisoare, pentru infracţiunile de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă şi distrugere din culpă, prevăzute de art. 178 alin. (2), art. 184 alin. (2) şi (4) şi art. 219 alin. (1) C. pen., iar în baza art. 81 C. pen., a suspendat, condiţionat, executarea pedepsei pe o durată de 4 ani.
Inculpatul a fost obligat, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC L.C. SRL, să plătească 20.000.000 lei daune morale, plus dobânda legală, părţii vătămate S.Z., 2.313.000 lei daune materiale, 100.000.000lei daune morale, plus dobânda legală şi 606.000 lei prestaţie periodică, până la majorat, părţii civile S.G.
Instanţa a instituit sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile, proprietatea inculpatului şi a părţii responsabile civilmente, până la concurenţa sumei de 102.313.000 lei, reprezentând despăgubirile civile acordate părţii civile, minorul S.G.
De asemenea, instanţa a obligat pe inculpat, în solidar cu partea responsabilă civilmente, să plătească 16.002.023 lei despăgubiri civile, plus dobânda legală, părţii civile Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti, 5.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat şi 1.000.000 lei cheltuieli judiciare părţii civile S.Z.
S-a reţinut că, la 5 august 2000, inculpatul, angajat al SC L.C. SRL, ca urmare a nerespectării dispoziţiilor legale privind circulaţia pe drumurile publice şi a măsurilor de prevedere, pentru exerciţiul profesiei de conducător auto, a accidentat, mortal, pe S.Ş., iar părţii vătămate S.G. i-a produs leziuni vindecabile în 90 zile tratament medical.
Totodată, în urma accidentului, inculpatul a distrus, în totalitate, prin incendiere, autoturismul condus de victimă.
Tribunalul Bucureşti, prin Decizia penală nr. 494/ A din 27 martie 20002, a respins apelul inculpatului.
La 4 aprilie 2003, în baza art. 409 şi art. 410 C. proc. pen., procurorul general al parchetului de pe lângă această instanţă a declarat recurs în anularea celor două hotărâri, motivând că, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de distrugere din culpă, iar hotărârile judecătoreşti sunt contrare legii.
Recursul în anulare este fondat, în parte.
În adevăr, potrivit art. 219 alin. (1) C. pen., constituie infracţiunea de distrugere din culpă distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpă a unui bun, chiar dacă acesta aparţine făptuitorului, în cazul în care fapta este săvârşită prin incendiere, explozie sau orice alt mijloc şi dacă rezultă pericol public.
Ori, în cauză, distrugerea autoturismului condus de victimă nu a fost realizat prin nici unul din mijloacele sus-arătate, ci datorită încălcării de către inculpat a dispoziţiilor legale, privind circulaţia pe drumurile publice.
Instanţa trebuia, deci ca, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., să achite pe inculpat, pentru infracţiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen.
Aşa fiind, în baza art. 4141 C. proc. pen., recursul în anulare va fi admis, iar hotărârile atacate vor fi casate, numai cu privire la latura penală, în sensul că, va fi înlăturată aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.; va fi descontopită pedeapsa, rezultantă, de 2 ani închisoare aplicată inculpatului T.G., în pedepsele componente; în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul va fi achitat, pentru infracţiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen.;
În baza art. 1 şi art. 7 din Legea nr. 543/2002, se va constata că sunt graţiate, integral şi condiţionat, pedepsele de: 2 ani de închisoare, aplicată pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi de un an şi 6 luni de închisoare, aplicată pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.; se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate, între inculpat şi societatea comercială sus-menţionată existând raporturi de prepuşenie.
În adevăr, în şedinţa publică din 17 aprilie 2001, inculpatul a învederat instanţei că conducea automobilul proprietatea SC L.C. SRL, cu sediul în comuna Homocea, judeţul Vrancea.
La urmărirea penală, inculpatul a recunoscut că este conducător auto la sus-arătata societate comercială, iar la data accidentului, autovehiculul era încărcat cu carne, declaraţie repetată de încă două ori.
Carnea, transportată cu autovehiculul condus de inculpat, aparţinea SC L.C. SRL, cum atestă actele însoţitoare ale mărfii.
Definitoriu, pentru calităţile de comitent şi prepus, este existenţa unui raport de subordonare, raport în virtutea căruia, ca în acest caz, o persoană, fizică sau juridică, încredinţează unei persoane fizice o anumită funcţie, o anumită însărcinare.
Din această încredinţare decurge posibilitatea, pentru comitent, de a da instrucţiuni, de a direcţiona, îndruma şi controla activitatea prepusului, care are obligaţia de a urma aceste îndrumări, directive.
Stabilirea raportului de prepuşenie este o chestiune de fapt, ce se stabileşte, de instanţă, ca în acest caz, pe baza probelor administrate, ori aceste probe arată fără dubii, că inculpatul lucra în numele şi sub autoritatea SC L.C. SRL, care avea obligaţia de a-l supraveghea, îndruma, controla, încât este ţinută să răspundă, civilmente, pentru faptele lui, el săvârşind fapta în funcţia încredinţată de societate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, împotriva sentinţei penale nr. 1870 din 26 octombrie 2001, a Judecătoriei Buftea şi deciziei penale nr. 494/ A din 27 martie 2002, a Tribunalului Bucureşti, privind pe inculpatul T.G.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la latura penală.
Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen.
Descontopeşte pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului T.G., în pedepsele componente de 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen., un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen. şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul T.G., pentru infracţiunea de distrugere din culpă, prevăzută de art. 219 alin. (1) C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002, constată graţiate integral şi condiţionat pedepsele de 2 ani închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen. şi de un an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen.
Face aplicarea art. 7 din Legea nr. 543/2002.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.
Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2803/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2805/2003. Penal. Art.178 alin.2,5 c.pen.... → |
|---|
