CSJ. Decizia nr. 2802/2003. Penal. Art.208, 209, 254 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2802/2003
Dosar nr. 70/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 94 din 11 aprilie 2002, a Tribunalului Braşov, au fost condamnaţi inculpaţii:
- O.M.C. la câte 6 luni închisoare (2 pedepse), pentru complicitate la infracţiunea de furt, prevăzută de art. 26, raportat la art. 108 şi art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen., iar în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 6 luni închisoare;
- S.V. ş.
- M.I. la câte 6 luni închisoare (câte 2 pedepse), pentru infracţiunea de furt, prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor, pentru cei trei inculpaţi, pe termenul de încercare de câte 2 ani şi 6 luni fiecare.
Totodată tribunalul a constatat recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate SC R. SA Braşov, a dispus confiscarea în baza art. 254 alin. (3) C. pen., de la inculpatul O.M.C. a sumei de 300.000 lei şi a obligat pe inculpaţi la câte 2 milioane lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că în ziua de 25 iunie 2000, inculpaţii S.V. şi M.I., în două rânduri au sustras din parcul auto al părţii vătămate SC R. SA Braşov, cu acceptul inculpatului O.M.C., paznic piese auto, de la autovehicole dezmembrate, care nu erau în stare de funcţionare, cu un grad mare de uzură (75% sau minim 100%) evaluate la 13.605.718 lei şi care au fost restituite părţii vătămate.
Pentru acceptul dat paznicul a primit în două rânduri suma de 300.000 lei.
Prin Decizia penală nr. 256 din 6 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Braşov, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, care solicită majorarea pedepselor aplicate inculpaţilor şi de inculpatul S.V., care susţinea că nu este autorul faptei.
Împotriva acestei decizii, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul S.V., care au reiterat motivele din apel. Inculpatul S.V. în subsidiar, a cerut şi schimbarea încadrării juridice, în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen. şi reducerea pedepsei, temeiuri de casare prevăzută de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursurile declarate nu sunt fondate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză, rezultă că instanţele întemeindu-se pe probele administrate au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpaţilor şi de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptelor penale comise.
Susţinerile inculpatului S.V. că nu a participat la comiterea faptei este contrazisă de declaraţiile celorlalţi doi inculpaţi, care au declarat, atât în cursul urmăririi penale cât şi la instanţă că la sustragerea pieselor auto a participat şi inculpatul recurent.
Pentru acelaşi motiv nu se justifică nici cererea acestui inculpat de schimbare a încadrării juridice, în infracţiunea de tăinuire.
În sfârşit referitor la pedepsele aplicate instanţa de fond a avut în vedere criteriile de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens, a ţinut seama de pericol social concret al faptelor comise, care este redus în raport de starea de uzură avansată a pieselor metalice sustrase cât şi al persoanei inculpaţilor (tineri, la prima abatere penală) astfel că pedepsele stabilite sunt de natură să asigure reeducarea lor şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
În consecinţă, se vor respinge ca nefondate recursurile declarate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov şi inculpatul S.V., împotriva deciziei penale nr. 256/ A din 6 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Braşov, privind şi pe inculpaţii M.I. şi O.M.C.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariile de avocat în sumă de câte 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a intimaţilor inculpaţi M.I. şi O.M.C., se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2801/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2803/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs → |
|---|
