CSJ. Decizia nr. 2803/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 2803/2003

Dosar nr. 1556/2003

Şedinţa publică din 11 iunie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 125 din 13 noiembrie 2002, a Tribunalului Călăraşi, s-a dispus condamnarea inculpatului T.V. la o pedeapsă de 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. b) şi c) C. pen., raportat la art. 76 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., iar în baza art. 91 C. pen. s-a aplicat inculpatului o amendă administrativă în sumă de un milion lei.

S-a dispus înlăturarea aplicării art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 40 C. pen. s-a dispus contopirea pedepsei de 6 luni închisoare, aplicată aceluiaşi inculpat prin sentinţa penală nr. 179/2001, a Judecătoriei Călăraşi, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute 10 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

S-a luat act că partea vătămată SC A. SRL Călăraşi, nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat prin restituire.

A fost obligat inculpatul, în final, la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă reţinut în fapt următoarele:

În noaptea de 21 iulie 2002, o patrulă de poliţie din Călăraşi a oprit pentru control o căruţă, în care se aflau numiţii G.V. şi M.F. şi care transportau mai multe bare de fier. Edificările efectuate şi primele cercetări au evidenţiat de îndată că barele de fier, în greutate totală de 950 kg., fuseseră furate de la societatea comercială parte vătămată, cu acordul paznicului de noapte T.V. şi care a avut promisiunea de a i se da 200.000 lei drept „recompensă”, pentru permisiunea de furt, după valorificarea fierului furat.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, criticând-o pentru următoarele motive:

- greşita aplicare a sancţiunii amenzii administrative, pentru complicitate la infracţiunea de furt calificat;

- pedeapsa de 10 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea comisă de inculpat, este excesiv de mică;

- dată fiind antecedenţa penală a inculpatului, nu este temeinică reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.

Prin Decizia penală nr. 122 din 5 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Călăraşi, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi rejudecând, în baza art. 254 alin. (1) C. pen., prin înlăturarea aplicării art. 74 lit. a) şi b) C. pen., raportat la art. 76 C. pen., dispunând condamnarea inculpatului T.V. la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), prin înlăturarea art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen. şi art. 181 C. pen.

Conform art. 33 lit. a), raportat la art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul T.V. să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată dispusă prin Decizia penală nr. 1362 din 9 octombrie 2001, pentru pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată aceluiaşi inculpat, prin sentinţa penală nr. 179 din 9 mai 2001, a Judecătoriei Călăraşi, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, în final inculpatul T.V. urmând să execute 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară, privind interdicţia de exercitare, pe timp de 2 ani, după executarea pedepsei principale, a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul T.V., criticând hotărârea atacată cu privire la cuantumul pedepsei aplicate, pe care o consideră prea severă, în raport cu circumstanţele sale personale.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:

Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, în raport de materialul probator administrat în cauză, iar instanţa de apel a aplicat o pedeapsă just individualizată, în raport de criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Astfel, la stabilirea şi aplicarea pedepsei inculpatului, s-a ţinut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea şi împrejurările comiterii lor, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestuia, care este cunoscut cu antecedente penale, a recunoscut şi regretat fapta comisă şi se află la o vârstă înaintată.

De altfel, pedepsele stabilite deduse judecăţii sunt situate la limita minimă a textelor de lege incriminatoare şi nu se constată motive care să justifice reducerea lor.

Examinând hotărârile recurate, în raport şi de dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată nici alte motive care luate în considerare din oficiu să conducă la casare, aşa încât, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului T.V. urmează să fie respins, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurentul inculpat să fie obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.V., împotriva deciziei penale nr. 122 din 5 martie2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 2803/2003. Penal. Art.254 alin.1 c.pen. Recurs