CSJ. Decizia nr. 2800/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2800/2003
Dosar nr. 1545/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 757 din 8 august 2002, a condamnat pe inculpatul G.A., la:
a) 6 ani închisoare, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) şi b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen.;
b) 11 luni închisoare, pentru infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 şi art. 76 C. pen.;
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost menţinut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenţia preventivă, de la 15 august 2001, până la zi.
De asemenea, inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în perioada 1997 – 2001, inculpatul a avut raporturi sexuale cu minora A.B.G., faţă de care a săvârşit acte cu caracter obscen.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă şi inculpatul au declarat apel.
Parchetul a criticat sentinţa, susţinând că activitatea infracţională a inculpatului, constituie numai infracţiunea de viol în formă continuată şi că pedeapsa aplicată nu corespunde gradului, accentuat, de pericol social al faptelor şi al făptuitorului.
La rândul său, inculpatul a susţinut că în mod greşit a fost condamnat, pentru infracţiunea de viol, pe care nu a săvârşit-o.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 795/ A din 5 decembrie 2002, a admis apelul parchetului, a desfiinţat în parte hotărârea atacată şi rejudecând cauza:
a) a descontopit pedeapsa aplicată;
b) a condamnat pe inculpat, pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) şi b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), prin înlăturarea art. 74 şi art. 76 C. pen., la 10 ani închisoare;
c) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);
d) a înlăturat aplicarea art. 33, art. 34 şi art. 35 C. pen.;
e) a menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, căruia i-a dedus, în continuare, detenţia preventivă şi pe care l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Curtea de apel a motivat că, faţă de modalitatea în care a comis faptele, atitudinea subiectivă a făptuitorului şi scopul urmărit de acesta, activitatea sa infracţională constituie numai infracţiunea de viol în formă continuată.
Instanţa de apel a mai argumentat că actele cu caracter obscen, săvârşite în încercarea de a avea raport sexual cu victima, nu constituie o infracţiunea autonomă, de corupţie sexuală, ci acte pregătitoare ale infracţiunii de viol.
Parchetul de pe lângă aceeaşi instanţă de apel şi inculpatul au declarat recurs.
Parchetul a susţinut că:
a) faptele săvârşite de inculpat se încadrează în art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen.;
b) în mod greşit, inculpatul a fost achitat pentru infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2) C. pen.;
c) pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde gravităţii faptelor săvârşite de acesta.
La rândul său, inculpatul a susţinut că:
a) încadrarea juridică a faptelor ce i se impută este în art. 201 alin. (2) C. pen., în redactarea anterioară OUG nr. 89/2001;
b) faptele de corupţie sexuală, pentru care este judecat, se încadrează în art. 202 alin. (2) C. pen.;
c) pedeapsa aplicată este excesiv de severă.
Recursul parchetului este întemeiat.
Şi prima şi a doua instanţă au reţinut corect situaţia de fapt.
În adevăr, la 24 august 1997, inculpatul s-a căsătorit cu L.E.G., mama minorei A.B.G., născută la 23 noiembrie 1995.
La 31 iulie 1998, inculpatul a adoptat minora.
La 29 iunie 2001, martora E.V., aflată în vizită la părinţii minorei, a observat că aceasta din urmă mângâie sexul tatălui adoptiv, situaţie pe care a semnalat-o mamei copilului.
La rândul ei, mama minorei a observat că aceasta mângâie sexul minorului M.N., născut la 5 noiembrie 1991.
Întrebată de ce face asta, minora i-a mărturisit mamei că aşa a fost învăţată de inculpat, care i-a arătat cum să-i mângâie penisul şi să-l ia în gură.
Speriată, L.E.G., mama minorei, a dus-o la Spitalul „Gr. Alexandrescu”, apoi la Centrul de consiliere pentru copii şi familie al Organizaţiei „Salvaţi copiii”, unde psihologii D.Ş. şi L.M. au constatat că A.B.G. a fost agresată sexual.
Expertizele medico-legale (două) au stabilit că, în adevăr, minora a fost victima unui abuz sexual.
Ascultată, în prezenţa mamei sale, minora a declarat, procurorului şi instanţei că, în adevăr, tatăl ei, inculpatul în cauză, a agresat-o sexual, în mod repetat.
L.E.G., mama copilului, confirmă că minora se comporta nefiresc cu tatăl ei şi că i-a relatat cum inculpatul a agresat-o sexual.
S.I. şi M.I., bunicii minorei, au declarat că au observat şi ei că inculpatul are o comportare nefirească faţă de fiica sa adoptivă.
Martora E.V. confirmă că, în prezenţa ei, minora mângâia sexul inculpatului, situaţie pe care a semnalat-o mamei copilului.
În raport de OG nr. 89 din 21 iunie 2001, faptele inculpatului se încadrează în art. 201 alin. (2) şi (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora va fi condamnat, pentru infracţiunea de perversiune sexuală, prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) şi b1) şi alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi din infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Pentru aceleaşi motive, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, împotriva deciziei nr. 795/ A din 5 decembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe inculpatul G.A.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 757 din 8 august 2002, a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor.
In baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) şi b1) şi alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi infracţiunea de corupţie sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (2) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul G.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei sus-menţionate.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 15 august 2001, la 11 iunie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2799/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2801/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs → |
|---|
