CSJ. Decizia nr. 2801/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2801/2003
Dosar nr. 1732/2003
Şedinţa publică din 11 iunie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1034 din 7 noiembrie 2002, Tribunalul Bucureşti, făcând aplicarea art. 449 C. proc. pen., a admis cererea formulată de petentul P.E.V., a constatat concurente infracţiunile săvârşite de condamnat, pentru care a fost tras la răspundere penală prin sentinţa penală nr. 506 din 19 mai 1999, a Judecătoriei sector 2 Bucureşti şi sentinţa penală nr. 80 din 5 februarie 2001, a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., a descontopit pedepsele aplicate lui P.E.V., a repus în individualitatea lor pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a), g) şi i) C. pen. şi 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. g) şi i) C. pen., pe de o parte şi pedepsele de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen. şi un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) şi b) C. pen., pe de altă parte s-a făcut aplicarea art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen. şi s-au contopit pedepsele, urmând să execute pedeapsa de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dispus emiterea unui nou mandat şi s-a computat prevenţia de la 7 decembrie 1999, la 8 decembrie 1999 şi de la 7 mai 2002, la zi.
Prin Decizia penală nr. 162/ A din 18 martie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, a admis apelul condamnatului P.E.V. şi al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a casat sentinţa primei instanţe şi rejudecând a constatat concurente infracţiunile, pentru care a fost condamnat petentul prin sentinţa penală nr. 505/1999, a Judecătoriei sector 2 Bucureşti şi sentinţa penală nr. 80 din 5 februarie 2001, a Tribunalului Bucureşti.
A descontopit pedepsele de 3 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. g) şi i) C. pen., aplicate prin sentinţa penală nr. 506/1999, a Judecătoriei sector 2 Bucureşti; 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.; un an şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 293 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi restul de pedeapsă de 434 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată, prin sentinţa penală nr. 297/1999, a Judecătoriei sector 5 Bucureşti şi revocat conform art. 61 C. pen., prin sentinţa penală nr. 80 din 5 februarie 2001, a Tribunalului Bucureşti.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., a contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, iar conform art. 35 alin. (1) C. pen., a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei.
S-a computat din pedeapsă perioada executată.
S-a dispus emiterea unui nou mandat.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, care o critică pentru greşita nededucere din pedeapsă a perioadei executate în perioada 20 ianuarie 1997, 12 mai 1999.
Recursul nu este fondat.
Din actele dosarului rezultă că inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 297 din 27 ianuarie 1999, la 3 ani şi 6 luni închisoare, din care a executat perioada dintre 20 ianuarie 1997 şi 12 mai 1999, după care a fost liberat condiţionat, rămânând neexecutate 434 zile. În raport de această condamnare, prin sentinţa penală nr. 80/2001, care l-a condamnat pe petent la 7 ani închisoare, pentru tâlhărie s-a constatat că inculpatul era recidivist. Concomitent s-a făcut şi aplicarea art. 61 C. pen. şi s-a revocat restul neexecutat de 434 zile din pedeapsa anterioară, rămasă din liberarea condiţionată.
În raport de această situaţie inculpatul, în mod greşit înţelege că din pedeapsa rezultantă de 7 ani, trebuie dedusă perioada executată din pedeapsa ce constituie primul termen al recidivei, deoarece potrivit prevederilor art. 88 alin. (1) C. pen., deducerea este permisă numai în situaţia infracţiunilor concurente nu şi în cazul recidivei cum este cauza de faţă.
Este adevărat că Decizia din apel, în mod eronat descontopeşte alături de pedepsele concurente şi restul neexecutat de 434 zile rămas neexecutat din pedeapsa aplicată, prin sentinţa penală nr. 297/1999, deşi cum s-a arătat pedeapsa din această sentinţă se află din relaţie de recidivă şi nu de concurs cu celelalte infracţiuni.
În final însă pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu computarea duratei detenţiei preventive de la 7 decembrie 1999, la zi, este temeinică şi legală.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.E.V., împotriva deciziei nr. 162 din 18 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 iunie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 2800/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 2802/2003. Penal. Art.208, 209, 254 c.pen.... → |
|---|
