CSJ. Decizia nr. 3147/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3147/2003
Dosar nr. 2040/2003
Şedinţa publică din 1 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 106 din 4 februarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul I.Şt., de întrerupere a executării pedepsei de 5 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 175 din 23 martie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, definitivă prin Decizia nr. 4433 din 18 octombrie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că în cauză nu este îndeplinită cerinţa prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din acelaşi cod, respectiv „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie".
În acest sens, s-a reţinut că referatul de anchetă socială a relevat că soţia condamnatului, mama acestuia şi cei doi copii minori au mijloace materiale de existenţă, minorii frecventează cursuri şcolare şi sunt îngrijiţi corespunzător.
Împotriva sentinţei, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind, în opinia sa, existenţa, în cauză, a condiţiei împrejurării speciale care reclamă întreruperea, de către el, a executării pedepsei pentru a le asigura copiilor minori venituri băneşti necesare vieţii cotidiene.
Prin Decizia penală nr. 193 din 9 aprilie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul a declarat recurs, cale de atac motivată pe considerentul îndeplinirii condiţiei situaţiei speciale a familiei sale, respectiv vizând copii săi minori, pentru creşterea cărora este necesară prezenţa sa acasă, chiar şi pentru un termen determinat.
Recursul declarat de condamnat nu este fondat.
Potrivit prevederilor art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazul şi în condiţiile înscrise în art. 453 din acelaşi cod, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se enunţă cazul „când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familie".
Din ancheta socială întreprinsă în cauză, nu s-au desprins astfel de împrejurări speciale, gravitatea şi urgenţa cărora să producă urmări imediate, negative, pentru familia condamnatului.
Faţă de cele expuse, se reţine că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Pentru aceste considerente, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnat să fie respins ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul I.Şt. împotriva deciziei penale nr. 193 din 9 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3144/2003. Penal. Art.20 rap.la art.197 alin.3... | CSJ. Decizia nr. 3148/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
