ICCJ. Decizia nr. 33/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTEDE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.33.
Dosar nr.5247/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 875 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a respins, ca inadmisibilă, contestaţia la executare formulată de condamnatul D.G.G. împotriva sentinţei penale nr. 2128/2002 a Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti, rămasă definitivă la 4 iunie 2002.
Condamnatul, prin contestaţia la executare, a cerut ca suma confiscată prin hotărârea menţionată, respectiv7.327.000 lei să-i fie remisă tatălui său, acesta fiind, de fapt, proprietarul ei.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că motivul invocat nu se regăseşte în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen.
Împotriva sentinţei, condamnatul contestator a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea şi netemeinicia acesteia pe considerentul că nu se impunea confiscarea sumei de 7.327.000 lei care era a tatălui său.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 631 din 23 octombrie 2003 a respins, ca nefondat, apelul declarat de contestator.
Nemulţumit şi de hotărârea pronunţată în apel, condamnatul, în termenul legal, a declarat recurs, nemotivat în scris.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 461 alin. (1) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face în cazurile limitativ exemplificate la lit. a), b), c) şi d).
În cauză, condamnatul contestator a invocat nelegalitatea uneia dintre dispoziţiile unei hotărâri penale definitive, şi anume confiscarea unei sume de bani provenită din săvârşirea unei infracţiuni prevăzută de Legea nr.143/2000, motiv care nu se încadrează în nici unul din cazurile proprii contestaţiei la executare, hotărârea recurată fiind legală şi temeinică.
Ca atare, recursul declarat de contestator nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art.192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator D.G.G. împotriva deciziei penale nr. 631 A din 23 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3316/2003. Penal. Art. 215 c.p. Recurs → |
|---|
