CSJ. Decizia nr. 3319/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3319/2003
Dosar nr. 730/2003
Şedinţa publică din 7 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 132/ S pronunţată în dosarul penal nr. 1370/P/F/2000, Tribunalul Braşov, secţia penală, a pronunţat următoarea hotărâre:
I. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul T.A., la pedepsele de câte 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
II. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul O.C.C., la pedepsele de câte 5 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
III. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul S.N., la pedepsele de câte 5 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare.
IV. În baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din două infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, a condamnat pe inculpatul M.D., la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare.
În baza art. 61 C. pen., a menţinut liberarea condiţionată a acestui inculpat din executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 827/1998 a Judecătoriei Braşov.
V. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 109 C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul P.I., la pedepsele de câte 4 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
VI. În baza art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea, prevăzută de art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de tâlhărie, a condamnat pe inculpatul R.F., la pedepsele de câte 5 ani şi 6 luni închisoare.
Din pedeapsa aplicată, a dedus prevenţia de 24 ore a inculpatului R.F., în data de 3 august 2000.
VII. În baza art. 221 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, a condamnat pe inculpatul I.R., la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare.
Din pedeapsa aplicată a dedus prevenţia de 24 ore a inculpatului I.R., în data de 3 august 2000.
VIII. În baza art. 221 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, a condamnat pe inculpatul B.O., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse, stabilind un termen de încercare de 3 ani.
A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare, să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, trimestrial, la Serviciul de reintegrare şi supraveghere de pe lângă Tribunalul Braşov;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
A atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
A constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 3 august 2000, 8 august 2000.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), din pedepsele aplicate, a dedus prevenţia inculpaţilor T.A., O.C.C., S.N. şi M.D., începând cu data de 3 septembrie 2000, la zi, pentru inculpaţii T.A., O.C.C. şi S.N. şi de la data de 28 august 2000, la zi, pentru inculpatul M.D. şi în baza art. 155 C. pen. şi art. 23 alin. (4) din Constituţie, a dispus prelungirea măsurilor de prevenţie a acestora cu încă 30 zile, începând cu data de 31 mai 2002, până la 29 iunie 2002, inclusiv; respectiv până la 28 iunie 2002, pentru inculpatul M.D.
A dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.I. perioada prevenţiei de la 24 august 2000, până la 7 septembrie 2001.
Cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru inculpaţii T.A., O.C.C., S.N., M.D., R.F., I.R. şi pentru inculpatul P.I. de la data majoratului.
A obligat inculpaţii, în solidar, iar pe inculpatul minor P.I. în solidar cu partea responsabilă civilmente P.L., să plătească părţii civile B.G. suma de 2.800.000 lei şi părţii civile C.D. suma de 2.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile.
Onorariile pentru apărătorii din oficiu, în sume de câte 450.000 lei, pentru inculpaţii M.D., O.C.C., S.N., P.I. şi B.O., se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
A obligat inculpaţii, iar pe cel minor, în solidar cu aceeaşi parte responsabilă civilmente să plătească statului sumele de câte 3 milioane lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel s-a avut în vedere următoarea situaţie de fapt:
La data de 2 august 2000, inculpaţii S.N. şi M.D., eliberaţi din Penitenciarul Codlea s-au întâlnit cu ceilalţi inculpaţi T.A., O.C.C., S.N., I.R. şi B.O. în casă la R.F., pentru a serba acest eveniment.
Terminându-se băutura după un timp, în jurul orei 1,00 noaptea, s-au deplasat la un chioşc alimentar apropiat, situat pe str. Agricultorilor din Braşov. Cu inculpaţii se aflau şi mai multe fete.
Au existat două grupuri: primul, format din inculpatul M.D. şi martora R.E., căreia-i făcea curte şi care au cumpărat ţigări şi băutură; urmat, în timp, de un al doilea grup, format din ceilalţi inculpaţi şi fete.
Inculpatul R.F. a avut inspiraţia de a deposeda doi cumpărători aflaţi lângă chioşc, insuflându-i această idee inculpatul minor P.I.
Cum acesta nu s-a descurcat, ajungând el însuşi în situaţia de a fi lovit de victime, ceilalţi au sărit în ajutorul său, aplicând diferite violenţe celor două părţi vătămate.
Acest al doilea moment a fost observat de M.D., care nu ştia de înţelegerea celorlalţi şi văzându-l agresat pe P.I. a încercat să lovească pentru a-l apăra (fără să ştie că acesta încercase să fure).
Singurul care nu a fost de faţă rămânând acasă, dar care a avut pretenţia la o parte din ce se furase a fost inculpatul I.R.
Situaţia expusă a fost reţinută din analiza probelor administrate prin următoarele mijloace: plângerile părţilor vătămate, declaraţiile acestora, rapoartele de constatare medico-legală, procesul verbal de cercetare la faţa locului, declaraţiile martorilor: M.M., A.F.A., R.E., B.P.M., C.I.M., P.L.M., B.A.M., A.I., A.V., M.E., M.A.M., A.E., B.L.
Inculpaţii au recunoscut în general situaţia prezentată, încercând însă să se eschiveze, în ceea ce priveşte răspunderea penală pentru tâlhărie. Inculpatul P.I. a arătat însă amănunţit cum s-au desfăşurat lucrurile şi de ce iniţial, influenţat de cei ce luau declaraţii a prezentat o altă variantă.
Cele menţinute de inculpatul P.I. se coroborează cu declaraţiile martorilor.
Astfel instanţa de fond a constatat pentru unii inculpaţi ca fiind întrunite elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de tâlhărie, în diverse forme de participare, iar pentru alţii, prin schimbarea încadrării juridice ale infracţiunii de tăinuire.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia penală nr. 285/ Ap, pronunţată în dosarul penal nr. 696/P/Ap/2002, pronunţată la data de 2 decembrie 2002, a decis:
A admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpatul I.R., împotriva sentinţei penale nr. 136/2002, pronunţată de Tribunalul Braşov, pe care a desfiinţat-o numai cu privire la următoarele aspecte:
1. A înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pentru inculpatul I.R.
2. A dedus reţinerea de 24 ore, pentru inculpatul M.D. şi a adăugat-o la perioada executată.
3. Pentru inculpatul S.N. a schimbat temeiul legal al reţinerii stării de recidivă din art. 37 lit. b), în art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen., a revocat restul de 4 luni şi 15 zile rămas neexecutat din pedeapsa pronunţată, prin sentinţa penală nr. 1482 din 4 februarie 1998 a Judecătoriei Braşov, pe care îl contopeşte cu pedeapsa rezultantă de 5 ani şi 6 luni închisoare, urmând să execute în final 5 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii T.A. şi O.C.C., împotriva aceleiaşi sentinţe.
A menţinut arestarea preventivă a inculpatului T.A., O.C.C. şi S.N. şi a dedus din pedepsele aplicate, în continuare, perioadele executate de aceştia de la 16 mai 2002, la zi.
A obligat pe inculpaţii T.A. şi O.C.C. la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat în care se includ şi onorariile de câte 450.000 lei pentru apărătorii din oficiu, care se vor avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariile de câte 450.000 lei pentru apărătorii din oficiu ai inculpaţilor I.R., B.O., M.D., R.F., S.N. şi P.I. se vor suporta din fondurile Ministerului Justiţiei.
Instanţa de apel a înlăturat starea de recidivă pentru inculpatul I.R., deoarece se împlinise termenul de reabilitare la data comiterii noii infracţiuni.
Inculpatul M.D. a executat pedeapsa dar corect era să i se deducă şi cele 24 ore reţinere.
Cu privire la inculpatul S.N. însă s-a reţinut, corect, starea de recidivă post-condamnatorie, infracţiunea din prezenta cauză fiind comisă după liberarea condiţionată, mai înainte să fi trecut data la care pedeapsa ar fi fost executată integral.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, invocând ca motive de casare greşita încadrare juridică a infracţiunii comise de inculpaţii M.D. şi B.O. (art. 3859 alin. (1) pct. 17 C. proc. pen.) şi aplicarea unor pedepse greşit individualizate, necorespunzătoare criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) (art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).
S-a solicitat casarea hotărârilor şi rejudecarea în sensul arătat.
Examinând hotărârile din apel şi fond în raport de criticile formulate, având în vedere probele administrate şi dispoziţiile legale, Curtea constată, că doar parţial, recursul este întemeiat, şi anume în privinţa încadrării juridice a faptei pentru inculpatul B.O.
Într-adevăr hotărârea instanţelor nu a fost rezultatul unei valorificări corespunzătoare a probelor. Deşi B.O. a arătat că a fost prezent doar la începutul conflictului, inculpaţii O.C.C., P.I. şi T.A. au declarat că B.O. s-a aflat împreună cu ei tot timpul evenimentului. De asemenea martorii R.E., R.I.L. şi B.P. au confirmat participarea inculpatului B.O. În aceste împrejurări greşit a fost condamnat tăinuitor, el fiind coautor la infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) C. pen.
În ceea ce îl priveşte pe inculpatul M.D. instanţele au pronunţat hotărâri corecte, acesta fiind tăinuitor şi nu coautor, singura explicaţie pentru poziţia parchetului, fiind aceea că au considerat simpla prezenţă a inculpatului la faţa locului, echivalentă cu o infracţiune.
Nici faptul că se liberase de curând din închisoare şi nici simpla prezenţă, recunoscută de altfel, nu pot conduce la concluzia că a participat la tâlhărie.
Bani avea, dovadă că îşi făcuse cumpărăturile anterior comiterii infracţiunii.
Martora R.E. şi ceilalţi inculpaţi şi martori au arătat că lui M.D. îi era rău de la băutură şi se afla mai departe, atunci când R.F. i-a sugerat lui P.I. acţiunea, ceilalţi inculpaţi acceptând tacit.
Aşadar nici nu a participat la înţelegere, nici nu a ştiut de ea.
Astfel fiind reacţia spontană de a lovi pentru a-l apăra pe cel pe care-l credea o victimă, nu are nici o legătură cu ceea ce făceau ceilalţi. În acelaşi moment semnificaţia pentru ceilalţi era cu totul alta, aceea de a asigura scăparea inculpatului P.I., dar asta nu-l inculpă pe M.D.
În ceea ce priveşte cuantumul pedepsei aplicate, Curtea apreciază, că acestea reflectă pericolul social al faptelor comise şi al inculpaţilor. Ele sunt substanţiale chiar dacă se apropie de minim, pentru că însuşi legiuitorul a ţinut cont de pericolul social al infracţiunii de tâlhărie, fixând o limită minimă ridicată. Important, în fixarea cuantumului pedepselor a fost că s-a ţinut seama de reacţia spontan apărută, dat fiind că inculpaţii aveau bani şi de starea în care se aflau inculpaţii.
Pentru toate aceste considerente, urmează a se admite recursul parchetului şi să se caseze ambele hotărâri pentru o corectă încadrare juridică a inculpatului B.O., care urmează a fi corect condamnat corespunzător art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatului i se va deduce corespunzător prevenţia şi acesta urmează a fi obligat în solidar cu ceilalţi şi la plata despăgubirilor civile.
Cheltuielile judiciare se vor suporta de stat, respectiv, onorariul de avocat din oficiu, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 285 din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimaţii inculpaţi M.D., T.A., O.C.C., S.N., R.F., I.R., B.O. şi P.I.
Casează Decizia penală nr. 285/ Ap din 2 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti şi sentinţa penală nr. 132 din 16 iunie 2002 a Tribunalului Braşov, numai în ceea ce îl priveşte pe inculpatul intimat B.O. sub aspectul încadrării juridice şi al efectelor acesteia asupra laturii civile.
Înlătură dispoziţiile art. 86 C. pen., privind pedeapsa de un an închisoare, aplicată potrivit art. 221 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracţiunea de tăinuire, în două infracţiuni de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., text în baza căruia condamnă pe inculpatul B.O. la două pedepse de câte 5 ani închisoare.
Contopeşte pedepsele conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa 5 ani închisoare.
Aplică dispoziţiile art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Deduce prevenţia de la 3 august 2000, la 8 august 2000.
Obligă inculpatul în solidar cu ceilalţi inculpaţi şi cu părţile responsabile civilmente la plata despăgubirilor civile, în sumă de 2.800.000 lei părţii civile B.G. şi 200.000 lei părţii civile C.D.
Onorariul avocaţilor din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, se vor suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3317/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 332/2003. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
