ICCJ. Decizia nr. 332/2003. Penal. întreruperea executării pedepsei. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 332
Dosar nr.5302/2003
Şedinţa publică din 20 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti,secţia I penală, prin sentinţa nr. 916 din 29 septembrie 2003, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul C.M.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că inculpatul a fost condamnat la 20 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 90 din 9 iulie 1996 a Tribunalului Buzău, pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută şi pedepsită de art.174, raportat la art.176 alin.(1) lit. d) C. pen., iar motivele de ordin familial invocate de condamnat nu se încadrează în cele prevăzute de art. 453 alin.(1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 671 din 10 noiembrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat în considerarea aceloraşi dispoziţii legale, care au motivat şi respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
În termen legal, condamnatul a declarat recurs, prin care consideră hotărârile netemeinice, deoarece este în situaţia de a i se întrerupe executarea pedepsei, având în vedere situaţia grea a familiei sale, care are nevoie de el.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivul de recurs invocat, Înalta Curte constată, în baza lucrăilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul nefondat, urmând a fi respins.
Potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., la care fac trimitere cele ale art. 455 din acelaşi cod, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă: „când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată”.
În cauză, conform referatului de anchetă socială nr.2760 din 26 august 2003, întocmit de Primăria comunei Glodeanu Sărat,inculpatul are în comună pe mama sa, în vârstă de 61 de ani, ceilalţi copiisunt căsătoriţi în alte localităţi şi au o stare materială bună. Mama sa are în proprietate o casă de locuit bună şi se întreţine din pensia de C.A.P., însă, fiind suferindă, condamnatul ar putea-o ajuta .
Colectivul de sprijin al autorităţii tutelare apreciază că, nu este de dorit prezenţa sa, având în vedere gravitatea deosebită a faptei comise.
Înalta Curte constată că nu sunt dovedite împrejurări speciale care să genereze pentru familia condamnatului consecinţe grave şi care să impună întreruperea executării pedepsei de către condamnat, cum în mod corect au hotărât şi instanţele de judecată.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1)pct. (1) lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul C.M. şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul C.M. împotriva deciziei penale nr.671/A din 10 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 750.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 ianuarie 2043.
| ← CSJ. Decizia nr. 3319/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3320/2003. Penal. Art.211, 197 c.pen. Recurs → |
|---|
