CSJ. Decizia nr. 3316/2003. Penal. Art. 215 c.p. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3316/2003
Dosar nr. 4124/2001
Şedinţa publică din 7 iulie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bihor, prin sentinţa penală nr. 87 din 29 martie 1999, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului D.V., pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus şi achitarea inculpatului B.S.L. pentru comiterea infracţiunilor, prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., art. 25, raportat la art. 289 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 25, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din acelaşi cod.
Au fost înlăturate măsurile asiguratorii luate în cursul urmăririi penale.
În baza art. 350 alin. (2) C. proc. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a inculpatului D.V. şi s-a dedus prevenţia de la 28 ianuarie 1999, la punerea în libertate. S-a constata că inculpatul B.S.L. a fost arestat preventiv în perioada 28 ianuarie 1999, 12 martie 1999.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin rechizitoriul nr. 571 din 23 februarie 1999 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor, inculpatul B.S.L. a fost trimis în judecată pentru infracţiunea de înşelăciune, în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, instigare la fals intelectual şi uz de fals, prevăzute de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., art. 25, raportat la art. 289 şi art. 25, raportat la art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ultimele două şi în concurs real toate trei. Prin acelaşi act a mai fost trimis în judecată şi inculpatul D.V., pentru infracţiunea de înşelăciune în convenţii cu consecinţe deosebit de grave, prin art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen.
Inculpatul B.S.L. în calitate de asociat şi administrator la SC C.I. SRL Oradea, înmatriculată la registrul comerţului sub nr. J.05/986/1993. Societatea şi-a început activitatea în luna iulie 1998, derulând numai operaţiuni de import şi comerţ en-gross cu produse petroliere.
SC C.I. SRL a închiriat depozitul de carburanţi SCAD Oradea, Calea Borşului şi spaţii pentru birouri în Oradea, puncte de lucru pe care nu le-a declarat organelor abilitate. De asemenea a angajat câţiva lucrători printre care, o contabilă, martora P.M., ca şi secretara pe învinuita P.R.F., care printre atribuţiile de serviciu avea şi acelea de emitere de facturi, chitanţe fiscale, ordine de plată, încasări şi depuneri în numerar, conducerea registrului de casă şi alte acte de evidenţă contabilă primară, reprezenta unitatea în relaţiile cu Banca T., sucursala Oradea, unde alături de administrator avea specimen de semnătură.
La începutul lunii august 1998, inculpatul B.S.L. în calitate de administrator al SC C.I. SRL a stabilit relaţii comerciale cu SC R. SRL Oradea şi profitând de numele socrului său B.G., director la SC M. SA Tileagd, a aflat de metodologia de lucru, preţul şi condiţiile de livrare a produselor petroliere de către SC R. SRL.
La sfârşitul lunii iulie 1998, inculpatul D.V. care s-a cunoscut cu inculpatul B.S.L. în urmă cu câţiva ani în Iaşi, a venit la Oradea în interes de afaceri, în urma unei convorbiri telefonice cu inculpatul B.S.L., care i-a propuse să-şi înfiinţeze o firmă şi astfel, la 31 iulie 1998, prin cesionare, inculpatul D.V. a devenit asociat unic şi administrator al SC P.C.I. SRL, înregistrată la O.R.C. Bihor, sub nr. L.05/82/1992, schimbându-şi sediul şi extinzând obiectul de activitate, cu import-export şi comerţ cu ridicata şi cu amănuntul de produse petroliere.
La data de 13 august 1998 SC P.C.I. SRL şi-a deschis cont de virament la B.R.D., Sucursala Oradea.
În data de 28 august 1998, la iniţiativa inculpatului B.S.L., inculpatul D.V. s-a prezentat la SC R. SRL Oradea, la directorul de vânzări, martorul T.G., recomandându-se că vine din partea lui B.S.L. şi a solicitat livrarea către SC P.C.I. SRL a trei cisterne cu carburanţi 106.000 litri de benzină. SC R. SRL a livrat către SC P.C.I. SRL doar 36.000 litri benzină, în valoare de 136.800.000 lei, achitându-se 50 milioane lei în numerar, iar 86.800.000 lei, prin ordin de plată la B.R.D. la data de 31 august 1998, întreaga sumă fiind primită de inculpatul D.V. de la inculpatul B.S.L., care a negat acest lucru, deşi aşa cum rezultă din factura SC C., a cumpărat cantitatea de 36.000 litri benzină de la SC P.C.I. SRL, fără să existe vreun document justificativ, care să ateste că plata s-a făcut la 4 septembrie 1998, sau după această dată. Scrisul de completare a formularului tipizat aparţinând inculpatului B.S.L., conform constatării tehnico-ştiinţifice grafologice.
SC R. SRL Oradea, prin înşelăciune atât la încheierea convenţiei cât şi în executarea ei, prin ingineria financiar-bancară orchestrată de inculpatul B.S.L., a fost păgubită cu 613.539.110 lei.
La data de 31 august 1998, D.V. a înmânat biletul la ordin completat la toate rubricile de pe verso, emis de SC P.C.I. SRL, pentru suma de 570 milioane lei, scadentă la data de 15 septembrie 1998, avizat de acesta, semnat şi ştampilat, însă T.G., directorul de vânzări, însă acesta nu l-a primit deoarece nu era girat de B.S.L., acesta fiind cel care dădea credibilitate şi garanţie întregii afaceri, privind plata către SC R. SRL.
A doua zi inculpatul B.S.L. a înmânat personal acel bilet la ordin lui T.G., completat la girant cu datele sale afirmând şi verbal că, garantează plata benzinei, livrate către SC P.C.I. SRL.
Fără să realizeze stratagema la care s-a recurs, apreciind că tranzacţia urmează să se deruleze în mod onest, SC R. SRL Oradea a livrat în zilele de 2, 3 şi 10 septembrie 1998, către SC P.C.I. SRL, 71.100 litri motorină, în valoare de 199.080.041 lei, conform avizelor de însoţire a mărfii şi 107.100 litri benzină conform avizului de înscriere a mărfii. Valoarea totală a celor 107.100 litri benzină fiind de 414.069 lei.
Valoarea totală a carburanţilor livraţi de SC R. SRL, către SC P.C.I. SRL în perioada de mai sus fiind de 613.539.110 lei, mai mare extrapolat la suma din biletul la ordin de 570 milioane lei, cu care s-a garantat, datorită faptului că în acel interval de timp preţul carburanţilor s-a majorat ca urmare a devalorizării monedei naţionale, în raport cu dolarul SUA, preţ cu care B.S.L. a comunicat societăţii R. că D.V. este de acord.
La data de 15 septembrie 1998, SC R. SRL a depus la B.R.D., Sucursala Oradea, biletul la ordin pentru a-şi încasa suma scadentă reprezentând contravaloarea produselor petroliere către SC P.C.I. SRL, plata ce a fost refuzată la data de 16 septembrie 1998, din lipsă de disponibil.
În această situaţie, partea vătămată SC R. SRL Oradea a sesizat organele de urmărire penală, împotriva lui D.V. şi B.S.L.
Cercetările şi probele administrate în cauză au evidenţiat reaua-credinţă cu care coinculpaţii au acţionat, în inducerea în eroare a SC R. SRL, cu prilejul realizării tranzacţiei de livrare a 178100 carburanţi, în valoare de 613.539.110 lei garantată cu bilet la ordin de B.S.L., dar care a negat că s-ar fi constituit girant, pentru acea sumă însuşită pe nedrept de cei doi inculpaţi.
Perseverenţa infracţională a inculpaţilor B.S.L. a culminat în zilele de 9 şi 11 septembrie 1998, când prin învinuita P.R.F. a reuşit să depăşească vigilenţa funcţionarilor de la B.T., Sucursala Oradea, prin înscrisurile legale ca formă şi competenţă, atestau în fals, operaţiuni de încasare şi plată, în numerar, care, în realitate nu s-au efectuat, acele operaţiuni fiind apoi consemnate în evidenţele contabile ale SC C.I. SRL de către învinuita P.R.F.
Deşi inculpatul D.V. a realizat ilegalităţile care s-au efectuat, nu a sesizat organele de urmărire penală, şi după ce a primit suma de 32 milioane lei, din afacerea ilegală de la inculpatul B.S.L. a părăsit ţara înainte de data de 15 septembrie 1998, sustrăgând-se de la urmărirea penală şi distrugând toate actele societăţii P.C.I. SRL.
Pentru a justifica provenienţa celor 107.100 litri benzină transportată şi depozitată de SC C.I. SRL şi apoi valorificată de către acest agent economic, deşi în realitate a fost achiziţionată de SC P.C.I. SRL, de la SC R. SRL şi doar depozitată în custodie la unitatea de mai sus, inculpatul B.S.L. a întocmit factura pentru 108.000 litri benzină, în valoare totală de 410.391.360 litri, prin care a încercat să dovedească că a cumpărat acea cantitate de carburant de la o firmă din Bucureşti.
Având în vedere că în această operaţiune comercială, aparent realizată între firma din Bucureşti şi SC C.I. SRL s-a comis infracţiunea de evaziune fiscală, a cărei cercetare nu s-a putut finaliza, în baza art. 38 şi art. 45 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării şi finalizării cercetărilor penale şi judecarea lui B.S.L., eventual a celorlalţi participanţi, separat pentru aceste fapte.
Deşi SC P.C.I. SRL nu avea cont la B.T., Sucursala Oradea, inculpatul B.S.L., împreună cu învinuita P.R.F. au făcut demersuri, prin care firma a devenit titulară de cont în banca respectivă. Inculpatul B.S.L. a solicitat apoi B.T. să elibereze către SC P.C.I. SRL în numerar suma de 193.675.680 lei, scopul achiziţionării de cereale de la persoane fizice, cerere ce a fost aprobată cu rapiditate de conducerea băncii. Inculpatul B.S.L. a mai întocmit o cerere cu data de 10 septembrie 1998, în numele SC P.C.I. SRL, prin care a solicitat aceleiaşi bănci suma de 147.599.683 lei în acelaşi scop, cerere ce a rămas la învinuita P.R.F. spre rezolvare.
Casiera de serviciu învinuita C.C.F., la instanţele învinuitei P.R.F., la rândul său determinată de inculpatul B.S.L., cu încălcarea atribuţiilor de serviciu şi a normelor B.N.R., a eliberat foaia de vărsământ, prin care a atestat în fals că a primit suma de 193.075.680 lei de la SC C.I. SRL şi că a eliberat acea sumă către SC P.C.I. SRL, lucru contestat de inculpatul D.V. Operaţiunea de plată a fost înregistrată de învinuita P.R.F. în registrul de casă al SC C.I. SRL.
În data de 10 septembrie 1998, învinuita P.R.F. s-a deplasat din nou la B.T., unde a depus cerere scrisă în ziua precedentă de către inculpatul B.S.L., prin care a solicitat eliberarea către SC P.C.I. SRL, în numerar a sumei de 147.599.683 lei, în scopul achiziţionării de cereale de la persoane fizice.
De această dată, casiera de serviciu învinuita A.M., la insistenţele învinuitei P.R.F., la rândul său determinată de inculpatul B.S.L., prin încălcarea atribuţiilor de serviciu şi normelor B.N.R., privind operaţiunile de casă, a confirmat în fals că SC C.I. SRL, a depus în numerar în contul SC P.C.I. SRL, suma de 147.599.683 lei, eliberând foaia de vărsământ, precum şi faptul că suma respectivă a fost eliberată în numerar lui D.V. Şi această operaţiune a fost înregistrată de către învinuita P.R.F., în registrul de casă al SC C.I. SRL.
Depunerea şi eliberare sumei de 147.599.683 lei practic nu s-a efectuat, însă s-au întocmit înscrisuri, care atestau în fals acea operaţiune.
Pentru a-i achita pe inculpaţi, prima instanţă a motivat că potrivit actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei şi necontestat de inculpaţi, între SC P.C.I. SRL Oradea al cărei administrator era inculpatul D.V. şi SC R. SRL Oradea, s-a realizat
Tranzacţia comercială, vânzătorul SC R. SRL, parte civilă în cauză, acceptând în schimbul carburanţilor vânduţi un bilet la ordin, pentru suma de 570.000.000 lei. Biletul la ordin valabil neînscris în fals, a fost girat la cererea părţii civile de inculpatul B.S.L., acest lucru a reprezentat garanţia acceptată şi acceptabilă de natură a determina partea civilă să livreze marfa.
Pentru a se putea reţine înşelăciunea în convenţie este necesar, se motivează în sentinţă, că inducerea în eroare sau menţinerea în eroare a persoanei contractante să fie hotărâtoare în lipsa ei, încheierea sau executarea convenţiei să nu se realizeze. În speţă, într-o primă fază inculpatul D.V. s-a prezentat cu un ordin de plată, care nu a fost acceptat punându-se drept condiţie, girarea acelui ordin de către inculpatul B.S.L., iar când acesta a girat, condiţia fiind realizată, partea civilă s-a considerat satisfăcută şi a livrat societăţii administrate de inculpatul D.V. carburantul în valoare de 570.000.000 lei. Consideră prima instanţă că în această situaţie partea civilă şi-a asumat riscuri contractuale normale, considerându-se îndestulată odată cu garantarea contravalorii mărfii de către B.S.L.
S-a mai motivat că nu există nici o probă din care să rezulte vreo faptă de natură penală ori alte mijloace frauduloase, care să fi determinat partea civilă să livreze marfa. Faptul că ulterior inculpatul D.V. ar fi încasat sumele de bani din vânzarea mărfii şi nu ar fi plătit marfa obţinută în condiţiile arătate, nu angajează răspunderea penală a acestuia simpla neexecutare a unei obligaţii luate în cadrul unei convenţii civile, nu are caracter penal.
Chiar dacă inculpatul D.V. s-a angajat prin biletul la ordin girat de B.S.L., că va exista obligaţia până la o anumită dată, ştiind că nu-şi va putea respecta angajamentul, fapta nu are caracter penal, atâta timp cât nu s-a uzat de mijloace amăgitoare, pentru a convinge partea adversă că se va executa convenţia în termen. În fine potrivit principiului dreptului civil, oricine se angajează, este obligat să-şi execute întocmai obligaţia luată.
Mai mult, pentru garantarea respectării obligaţiei asumate prin convenţie se pot însera clauze sau pacte, în baza cărora, creditorul, poate chema mai uşor la răspundere pe cale civilă şi pe debitorul, care nu-şi execută obligaţia, se arată că în speţă o astfel de clauză a constituit-o girarea de către B.S.L. a respectării obligaţiilor asumate prin convenţie.
Aceleaşi considerente sunt valabile se arată în sentinţă şi pentru a nu se putea reţine în sarcina inculpatului B.S.L., participarea în calitate de complice la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
Celelalte considerente expuse în rechizitoriu, privind înfiinţarea de societăţi comerciale şi presupune inginerii financiare nu au nici suport probatoriu şi nici vreo legătură de cauzalitate cu fapta de înşelăciune dedusă judecăţii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen, au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi partea civilă SC R. SRL Oradea.
Parchetul a solicitat desfiinţarea hotărârii şi condamnarea inculpaţilor, pentru infracţiunile, pentru săvârşirea cărora au fost trimişi în judecată.
S-a motivat că planul infracţional a fost conceput de inculpatul B.S.L. şi că acesta s-a folosit de inculpatul D.V. pentru a obţine în interes propriu un folos material injust de la SC R. SRL, parte care a fost indusă în eroare în legătură cu încheierea şi executarea unei convenţii.
S-a arătat că deşi instanţa a reţinut corect starea de fapt şi a desprins actele materiale din planul infracţional preconceput, le-a analizat separat, în vădită contradicţie cu probele administrate.
Partea civilă SC R. SRL Oradea a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică şi a solicitat obligarea inculpaţilor la despăgubiri, în suma de 797.826.110 lei.
În şedinţa publică din 30 noiembrie 2000, partea civilă şi-a retras apelul cu motivarea că urmare negocierilor dintre părţi şi datorită stingerii debitului contabil rezultat în urma prejudiciului cauzat de SC P.C.I. SRL, se renunţă la orice pretenţii împotriva inculpaţilor.
Prin Decizia nr. 269/ A din 21 decembrie 2000, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Oradea, a fost respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor şi s-a luat act de cererea de retragere a apelului formulat de partea civilă SC R. SRL Oradea.
S-a motivat că prima instanţă a reţinut corect starea de fapt precum şi împrejurarea că pe parcursul derulării contractului dintre SC R. SRL şi SC P.C.I. SRL nu s-a uzat de mijloace dolosive de natură a menţine în eroare partea civilă.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, în termen legal, considerând hotărârile netemeinice şi nelegale a declarat recurs invocând cazurile de casare, prevăzute de art. 3859 teza I pct. 171şi pct. 18 C. proc. pen. A susţinut în esenţă că s-a comis o gravă eroare de fapt prin achitarea inculpaţilor cu privire la faptele, pentru care au fost trimişi în judecată şi că instanţa de apel a omis să dispună confiscarea specială a sumei de 341.275.363 lei faţă de care, partea civilă nu mai are pretenţii, potrivit art. 118 lit. d) C. pen.
S-a motivat că inculpatul D.V. în complicitate cu B.S.L. a indus în eroare partea civilă SC R. SRL, cu privire la intenţia de a plăti suma de 570 milioane lei, consemnată în biletul de ordin şi că deturnând suma totală de 341.275.363 lei într-un alt cont bancar, care a fost devalizat în scopul folosirii banilor în interes personal şi nu pentru plata carburantului a dovedit că în realitate a urmărit înşelarea părţii civile şi nu încheierea şi derularea unei afaceri corecte.
Prin efectuarea tuturor actelor pentru şi cu numele inculpatului D.V., B.S.L. a realizat în realitate operaţiuni de inginerie financiară, astfel încât trasul nu a mai avut disponibil bancar, pentru a pune în executare biletul la ordin emis la 31 august 1998, pentru SC R. SRL Oradea.
Examinând hotărârile atacat, în raport cu motivele invocate, Curtea, constată în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
Din actele dosarului şi declaraţiile inculpaţilor rezultă că ideea intrării inculpatului D.V. în afaceri a aparţinut inculpatului B.S.L.
Inculpatul D.V. a explicat în cursul urmăririi penale cât şi în cursul judecăţii, modul în care a ajuns în România, cum a devenit administrator de firmă, la propunerea inculpatului B.S.L., care l-a şi ajutat să cumpere firma SC P.C.I. SRL aleasă din publicaţiile din ziare şi apoi să facă, deoarece el nu ştia să scrie româneşte.
Spre deosebire de el, inculpatul B.S.L. a avut o atitudine nesinceră, refractară şi doar pe măsura punerii în faţa unor acte şi dovezi din care rezulta că el personal este implicat, a făcut declaraţii urmărind însă de fiecare dată să creeze impresia că nu a profitat de pe urma afacerii derulate de inculpatul D.V.
Astfel, la 29 ianuarie 1999 asistat de avocat, a declarat că la sfârşitul lunii iulie 1998 s-a întâlnit întâmplător cu D.V. şi a aflat de la acesta că are societate comercială în Oradea, care se ocupă printre altele de comercializarea produselor petroliere, precum şi că vrea să se stabilească în România.
A fost interesat de cele spuse de D.V., pentru că acesta i-a relatat că urma să obţină licenţa de import şi să aducă carburanţi din Ucraina, şi voia şi el să stabilească relaţii comerciale, prin intermediul lui D.V., în Ucraina şi Belorusia.
La 2 februarie 1999 confruntat cu inculpatul D.V., atunci când ultimul a explicat condiţiile în care a ajuns să deţină o firmă şi că a fost trimis de B.S.L. la SC R. SRL ca să cumpere 36.000 litri motorină, pe care i-a plătit cu bani daţi de B.S.L., acesta a refuzat să răspundă la întrebare invocând lipsa apărătorului.
Inculpatul confruntat cu T.G. director de desfacere la SC R. SRL Oradea, nu a contestat faptul că s-a interesat de condiţiile în care ar putea cumpăra carburanţii, luând chiar şi ofertă de preţuri şi că după câteva zile însoţit de inculpatul D.V. s-a prezentat la SC R. SRL şi nu deoarece D.V. nu putea vorbi bine româneşte, au discutat condiţiile de achiziţionare a cantităţii de 36.000 litri benzină.
Nu a negat nici faptul că transportul de la depozitul Tileagd s-a făcut cu o cisternă care îi aparţinea.
Inculpatul a recunoscut că toate transporturile de benzină şi motorină de la depozitul din Tileagd la rezervoarele sale s-au făcut cu cisterne, care-i aparţineau sau le avea închiriate din Ucraina, având şoferi unguri.
Inculpatul D.V. a susţinut că după prima livrare nu a făcut nici un act de dispoziţie în legătură cu carburantul care a rămas în rezervoarele de la depozitul inculpatului B.S.L. şi de asemenea că nu a înregistrat actele în contabilitate.
La propunerea lui B.S.L., care s-a oferit să vândă benzina achiziţionată cu 100 lei în plus faţă de preţul de livrare şi să suporte câştigul, s-a deplasat din nou la SC R. SRL şi a cerut să i se livreze cantităţi mai mari de benzină şi motorină circa 3-5 cisterne. Deoarece prima plată a făcut-o prompt, directorul a acceptat să primească un bilet la ordin. Scadent la 15 septembrie 1998, cu condiţia să fie girat de inculpatul B.S.L.
Acel bilet la ordin a fost predat lui B.S.L., care s-a prezentat personal la directorul de vânzări, martorul T.G., căruia l-a predat şi acesta fără să verifice dacă datele de identitate corespund, l-a primit.
Acesta a fost momentul când cei doi inculpaţi au reuşit să convingă Societatea parte civilă că sunt comercianţi serioşi şi că vor achita costul carburanţilor livrat. Toată cantitatea a fost livrată în trei tranşe, prima tranşă 2-3 septembrie, 71.100 litri motorină, a doua tranşă în 5 septembrie, 36.000 litri, iar a treia tranşă 10 septembrie, 71.100 litri benzină, au fost emise trei facturi fiscale în valoare totală de 613.539.110 lei.
Marfa livrată de SC R. SRL Oradea, a fost transportată cu mijloacele de transport ale SC C.I. SRL al cărei administrator era inculpatul B.S.L. şi a fost depozitată în rezervoarele închiriate de aceeaşi societate.
Toată această cantitate de benzină şi motorină nu s-a aflat niciodată la dispoziţia inculpatului D.V., iar inculpatul B.S.L., pentru a fi apărat de eventualele acuze a simulat cumpărarea a aproximativ 100.000 litri benzină şi motorină.
Pentru ca aparenţa de legalitate să fie creată s-a deplasat împreună cu inculpatul D.V. şi cu contabila firmei SC C.I. SRL martora P.R.F. la B.T. unde a deschis cont pentru SC P.C.I. SRL Oradea şi prin operaţiuni care s-au efectuat numai scriptic, au intrat şi au ieşit în şi din contul SC P.C.I. SRL, 193.675.680 lei, la 9 septembrie 1998 şi 147.599.683 lei, la 11 septembrie 1998.
În legătură cu acest moment este de observat că în declaraţia dată la 2 februarie 1999 la procuror, inculpatul B.S.L. a declarat iniţial că ordinele de plată au fost semnate şi depuse de el, la B.T. şi că nu a fost însoţit niciodată la această bancă de inculpatul D.V. Pus în faţa declaraţiilor inculpatului D.V. şi martorei P.R.F., a revenit şi a declarat cele două cereri către B.T. făcute de D.V. la 9 noiembrie şi 11 noiembrie 1998, prin care cerea să i se elibereze în numerar sumele de 147.599.683 lei şi respectiv 193.679.680 lei, au fost scrise de el şi a făcut acest lucru rugat de D.V., care l-a însoţit la bancă.
Din toate aceste declaraţii, interogatorii, confruntare coroborate cu actele la care s-a făcut referire rezultă că inculpatul B.S.L. deşi putea să cumpere direct prin firma sa C.I. SRL, carburanţi de la firma sa R. SRL, l-a implicat pe inculpatul D.V., cetăţean străin, pe a cărui afaceri le-a programat şi condus el, făcând în aşa fel ca să evidenţieze o afacere în pierdere pentru inculpatul D.V. în faţa autorităţilor fiscale.
Deşi prin declaraţiile martorului T.G. şi a inculpatului D.V. s-a făcut dovada că livrarea de carburanţi s-a făcut numai în urma garantării de către inculpatul B.S.L., acesta fiind persoana care a prezentat bilanţul la ordin cu menţiunea pe verso a apărării, inculpatul B.S.L. a negat acest lucru, acceptând doar că el a fost cel care a înaintat biletul la ordin la rugămintea lui D.V. dar nu l-a semnat pentru girant.
După ce s-a văzut în posesia cantităţii de circa 160.000 litri benzină i-a dat inculpatului D.V., 32 milioane lei şi i-a cerut să plece din ţară, dacă vrea să nu aibă probleme.
Pe lângă faptul că inculpatul B.S.L. a făcut operaţiuni fictive prin care să creeze aparenţa de legalitate a cumpărării de către SC C.I. SRL a unor cantităţi de carburanţi, pentru care a şi achitat către SC P.C.I. SRL Oradea 341.275.363 lei, la 9 şi 11 septembrie 1998, pentru restul carburanţilor care deşi au rămas în rezervoarele sale a susţinut fără a putea produce dovezi, că din dispoziţia lui D.V., a predat carburanţii unei firme din judeţul Satu Mare (nu a putut indica numele societăţii nici numele de identificare sau mărci ale mijloacelor de transport).
Aşa fiind, instanţele deşi au reţinut corect desfăşurarea acţiunilor întreprinse de inculpaţi nu au acordat semnificaţie, altor detalii interpunerii unui test, în rapoartele comerciale pe care SC C.I. SRL le putea desfăşura cu SC R. SRL, mai ales că prin aceasta nu se obţinea nici un câştig.
Se impune observaţia că această întrerupere priveşte o societate SC P.C.I. SRL, care nu poseda mijloace de transport, nu avea rezervoare de depozitare şi care a folosit mijloacele de care dispunea societatea inculpatului B.S.L. atât mijloace de transport cât şi de depozitare.
Aşa cum au declarat martorii şi inculpatul D.V., toate activităţile societăţii SC P.C.I. SRL au fost desfăşurate de inculpatul B.S.L., el l-a însoţit pe inculpatul D.V. la SC R. SRL, el a fost cel care a dus ordinul de plată cu menţiunea girării, chiar dacă nu el este cel care a executat motorina, datele buletinului sunt ale lui, tot el l-a dus pe D.V. la B.T., unde i-a deschis cont şi unde s-au efectuat acele operaţiuni de inginerie financiară cu sume, care s-au rulat prin conturi fără a fi efectiv depuse sau ridicate.
Din rapoartele de constatare tehnico ştiinţifică rezultă că toate cererile adresate B.R.D., B.T., biletul la ordin emis la 31 august 1998, pe unde SC P.C.I. SRL,( menţiunile de pe faţa biletului) precum şi facturile acestei societăţi au fost scrise de inculpatul B.S.L.
Inculpatul D.V. a declarat la 29 ianuarie 1999, că nu ştie cum a ridicat cantităţile de carburant de la SC R. SRL, şi însă cui au fost vândute dacă a întocmit facturi pentru acele cantităţi către SC C.I. SRL însă nu a urmărit ce s-a întâmplat, numai dacă s-a încasat contravaloarea carburantului vândut.
Inculpatul a mai adăugat că după ce a fost dus a doua oară la bancă de către B.S.L., şi-a dat seama că ceva nu este în regulă, că acesta nu livrează corect, presupunere care i s-a adeverit, deoarece inculpatul B.S.L. i-a dat 32 milioane lei şi i-a cerut să plece din România, accentuând că o să aibă probleme o lungă perioadă de timp, dacă nu face acest lucru.
Din declaraţiile martorilor audiaţi coroborate cu declaraţiile inculpatului D.V., care a şi explicat modalitatea în care a fost păgubită partea civilă SC R. SRL, rezultă că activitatea infracţională a fost concepută de inculpatul B.S.L. acesta folosindu-l pe D.V., căruia i-a creat imaginea de comerciant serios şi credibil de produse petroliere. În acest fel a reuşit inducerea în eroare a părţii civile, care dacă ar fi cunoscut adevărata situaţie a SC P.C.I. SRL, nu ar fi acceptat să livreze fără plată sau garanţii serioase, aproape 160.000 litri carburant.
Aşa fiind, se constată că hotărârile celor două instanţe sunt nelegale şi netemeinice.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează să admită recursul şi să caseze hotărârile, numai cu privire la soluţionarea laturii penale.
Motivul de casare privind confiscarea sumei cu care inculpaţii au păgubit partea civilă şi ca urmare retragerii apelului de către SC R. SRL, profită inculpaţilor, având regimul prevăzut în art. 198 lit. d), nu este fondat.
Aşa cum rezultă din cererea părţii civile, acesta şi-a retras apelul, cu motivarea că au stins debitul prin negocieri aşa încât acţiunea civilă, care este la dispoziţia părţii vătămate este soluţionată.
Rejudecând cauza inculpaţii vor fi condamnaţi, prin schimbarea încadrării juridice, din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (5), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., la pedepse de 6 ani închisoare inculpatul D.V. şi 8 ani închisoare inculpatul B.S.L.
Inculpatul B.S.L. urmează să fie condamnat şi pentru infracţiunile de instigare la fals şi uz de fals, prevăzute de art. 25, raportat la art. 289 şi art. 291 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la pedepse de 3 ani şi respectiv un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. proc. pen., pedepsele aplicate inculpatului B.S.L. se vor contopi şi se va dispune ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.
La individualizarea pedepsei aplicată inculpatului B.S.L. condamnat pentru complicitate la înşelăciune, s-a avut în vedere că inculpatul a organizat şi executat toată activitatea infracţională folosindu-se de inculpatul D.V., care în planul conceput este autorul infracţiunii de înşelăciune, dar cu o contribuţie redusă în realizarea ei.
Din pedepsele aplicate inculpaţilor se va deduce arestul preventiv executat de la 28 ianuarie 1999 şi până la punerea efectivă în libertate de inculpatul D.V. şi de la 28 ianuarie la 12 martie 1999, privind pe inculpatul B.S.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, împotriva deciziei penale nr. 269 din 21 decembrie 2000 a Curţii de Apel Oradea, privind pe inculpaţii D.V. şi B.S.L.
Casează în totalitate sentinţa penală nr. 87 din 29 martie 1999 a Tribunalului Bihor şi Decizia penală nr. 269 din 21 decembrie 2000 a Curţii de Apel Oradea, numai cu privire la soluţionarea laturii penale.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpatul D.V. din infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 6 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64, în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei de înşelăciune săvârşită de inculpatul B.S.L., din infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (3) şi (5) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., text de lege în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 8 ani închisoare.
În baza art. 25, raportat la art. 289 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 25, raportat la art. 291, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), condamnă pe inculpat la un an închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul B.S.L. va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condiţiile art. 71 C. pen.
Deduce reţinerea şi arestarea pentru inculpatul D.V. de la 28 ianuarie 1999, până la punerea efectivă în libertate.
Deduce reţinerea şi arestarea preventivă pentru inculpatul B.S.L. de la 28 ianuarie 1999, până la punerea efectivă în libertate.
Dispune comunicarea dispozitivului prezentei decizii Registrului Comerţului, pentru efectuarea menţiunilor.
Obligă pe inculpatul B.S.L. la plata sumei de 6.000.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Obligă pe inculpatul D.V. la plata sumei de 6.300.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 iulie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 33/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 3317/2003. Penal → |
|---|
