ICCJ. Decizia nr. 38/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.38
Dosar nr.5039/2003
Şedinţa publică din 7 ianuarie2004
Asupra recursurilor de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.186 din 11 august 2003 Tribunalul Alba i-a condamnat pe inculpaţii:
- U.C.L.în baza art.211 alin.1, 2 lit.c şi alin.21 lit.a C. pen., la 8 ani închisoare, cu aplicarea art.64 şi 71 C. pen.
- A.L.C. în baza art.211 alin.1, 2 lit.c şi alin.21 lit.a C. pen., la 7 ani închisoare, cu aplicarea art.64 şi 71 C. pen.
A fost dedus timpul reţinerii şi al arestării preventive pentru ambii inculpaţi de la 19 mai 2003 la zi şiprelungită privarea de libertate cu 30 zile, până ladata de 16 septembrie 2003.
S-a constatat recuperat prejudiciul.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilorjudiciare către stat precum şi a sumelor reprezentândonorariile apărătorilor din oficiu, care au fost avansaţi din fondul Ministerului de Justiţie.
Instanţa a reţinut, în fapt, că la data de 16mai 2003, în jurul orelor 18,00, în timp cepartea vătămată B.G. se deplasa pe stradă,pe lângă bicicletă, în oraşul Sebeş, a fost acostată de către cei doi inculpaţi, care i-au cerut unfoc pentru ţigară.
In acest timp inculpata A.L.C. aobservat în buzunarul de la spate al pantalonilor părţii vătămate o sumă de bani şi a luat hotărârea să îi sustragă.
De urmare, prin surpindere, din spate, inculpata A.L.C. a împins-o pe partea vătămată, care a căzut peste bicicletă iar inculpatul U.C.L. a lovit-o cu pumnul peste zona cervicală.
După sustragerea sumei de 990.000 lei din buzunarul părţii vătămate de către A.L.C., ambii inculpaţi au fugit şi, pe traseu, sub un podeţ, inculpata a ascuns banii.
La strigătele părţii vătămate, mai mulţi martori i-auurmărit şi prins pe inculpaţi, găsind şi suma de bani în locul în care a fost ascunsă şi care afost restituită celui jefuit.
Conform certificatului medico-legal, partea vătămată a prezentat leziuni în zona coatelor şi genunchilor, necesitând 1-2 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Apelul inculpatului U.C.L., nemotivat în scris, însă susţinut oral în sensul achitării, întrucât nu aparticipat la comiterea faptei, precum şi cel al inculpatei A.L.C., prin care a solicitat reducerea pedepsei şi schimbarea încadrării juridice în infracţiunea defurt, au fost respinse ca nefondate prin Deciziapenală nr.344 din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia, instanţa de control judiciar constatând că vinovăţia ambilor inculpaţi este temeinic dovedită, încadrarea juridică este legală iar pedepsele au fost just individualizate.
Decizia penală sus-menţionată a fost atacată cu recurs decătre ambii inculpaţi, solicitând schimbarea încadrăriijuridice în infracţiunea de furt, reducerea pedepselor şi, distinct, în scris, inculpatul U.C.L.să se constate că personal nu a sustras banii ci doara însoţit-o pe inculpată şi a fugit cu aceasta după comiterea faptei.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că motivele de casare invocate se întemeiază pe cazurile de casare prevăzute de art.3859 alin.1 pct.14, 17 şi 18 C. proc. pen., însă nu sunt fondate.
Situaţia de fapt a fost temeinic stabilită, pe baza materialului probator, legal şi complet administrat.
Se reţine că, cei doi inculpaţi au pus înpractică una dintre metodele de succes ale tâlharilor, respectiv, după alegerea victimei şi distragerea atenţiei acesteia, antrenând-o într-o discuţie, urmează atacul prin surprindere, cu o intensitate a violenţei funcţie de nevoi, deposedarea de bunuri şi dispariţia prin fugă de la locul faptei.
Simţul civic al cetăţenilor, care au luat imediat cunoştinţă de eveniment, a dejucat planul inculpaţilor, aceştia fiind urmăriţi cu autoturismul de martorul B.T. şi prinşi. La indicaţiile martorei minore S.I., care avăzut unde inculpaţii au ascuns banii, suma de 990.000 lei a fost găsită şi restituită părţii vătămate.
In cursul judecăţii inculpaţii au susţinut, fiecare, că celălalt a avut iniţiativa şi a sustras banii de la partea vătămată, după care au fugit împreună.
Materialul probator confirmă realizarea actului de brigandaj de către ambii inculpaţi – inculpata împingând-o pepartea vătămată şi determinând căderea acesteia peste bicicletă iar inculpatul lovind-o în zona cervicală – aşa cum rezultă din declaraţiile părţii vătămateprecum şi ale martorilor, care precizează că în momentulprinderii făptuitorilor, aceştia nu dădeau vinaunul pe altul ci afirmau că sunt nevinovaţi şi chiar solicitau să fie percheziţionaţi.
Aşa fiind, este neîntemeiată atât cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de furt cât şi cererea formulată de inculpatul U.C.L., de a se constata că nu a participat la comitereafaptei.
Nici critica privind netemeinicia individualizării judiciare a pedepselor, care sunt severe, nu este fondată.
Aşa cum se constată, inculpatei i-a fost aplicată pedeapsa la nivelul minimului special prevăzut de lege, iar inculpatuluiîn apropierea acestui minim, în considerarea datelor din cazierul judiciar, din care rezultă că acesta a mai fost condamnat, tot pentrusăvârşirea infracţiunii de tâlhărie, la 4 ani şi 6 luni închisoare în anul 1999, când era minor.
Reducerea pedepselor nu se justifică prin nici o împrejurare sau situaţie, avută în vederede dispoziţiile art.72 C. pen. şi, mai mult decât atât, pedepsele, astfel cum au fost aplicate, sunt necesare realizării funcţiilor deconstrângere şi reeducare precum şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Neconstatând nici din examinareahotărârii conform art.3859 alin.3 C. proc. pen., existenţa vreunuia dintrecazurile de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursurile inculpaţilor vor fi respinse ca nefondate.
In conformitate cu dispoziţiile art.38517 alin.4, cu referire la art.383 alin.2 C. proc. pen., din pedepsele aplicate inculpaţilor se va deduce timpul reţineriişi al arestării preventive, de la 19 mai 2003 la 7 ianuarie 2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii A.L.C. şi U.C.L.împotriva deciziei penale nr.344/A din 14 octombrie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsă, timpul reţinerii şi arestării preventive a inculpaţilor de la 19 mai 2003la 7 ianuarie 2004.
Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 ianuarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 3799/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 380/2003. Penal. Stramutare. Strămutare → |
|---|
