CSJ. Decizia nr. 3800/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3800/2003
Dosar nr. 2220/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 38 din 12 februarie 2003, Tribunalul Sibiu a condamnat pe inculpatul F.M.V., la pedeapsa de 8 ani închisoare, pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Au fost interzise inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani, după executarea pedepsei închisorii.
În baza art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită pedeapsa de 8 ani închisoare cu restul de 1.348 zile închisoare, din pedeapsa de 9 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 506/1990 a Judecătoriei sectorului I Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 318/1991, secţia a II-a penală a Tribunalului Municipiului Bucureşti, urmând ca acesta să execute pedeapsa de 10 ani închisoare.
În baza art. 35 alin. (3) C. pen., au fost contopite pedepsele complementare de 3 ani, privind interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu pedeapsa de 5 ani privind interzicerea aceloraşi drepturi, aplicată prin sentinţa penală nr. 506/1990 a Judecătoriei sectorului I Bucureşti, urmând a fi executată pedeapsa de 5 ani a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă, începând din 27 martie 2001.
A fost respinsă cererea de despăgubiri formulată de partea vătămată Ţ.C.
Inculpatul a fost obligat să plătească suma de 4.053.500 lei, Spitalului Judeţean Sibiu şi suma de 7.903.500 lei Spitalului Judeţean Constanţa, ambele sume cu titlu de despăgubiri civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui cuţit corp delict.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut în fapt, următoarele:
Inculpatul F.M.V., începând cu luna februarie 2001, s-a mutat la martora F.E.R., stabilind cu aceasta relaţii de concubinaj.
În dimineaţa zilei de 27 martie 2001, inculpatul a cunoscut-o pe partea vătămată Ţ.C., pe care a dus-o la domiciliul concubinei sale, oferindu-se să o găzduiască. În seara aceleiaşi zile, între inculpat şi concubina sa s-au iscat unele discuţii în contradictoriu, legat de împrejurarea că a adus-o la domiciliul lor pe partea vătămată.
În această situaţie, partea vătămată a plecat împreună cu martorii P.C.Ş. şi P.C.
Enervat, inculpatul s-a înarmat cu un cuţit, urmărind-o pe partea vătămată până la curtea martorului P.I.L. Ajungând-o din urmă, inculpatul i-a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri de cuţit în zona toracică, iar cu prăselele cuţitului, în zona capului. Agresiunea declanşată de inculpat a fost oprită de martorul P.I.L.
Din raportul de expertiză medico-legală întocmit în cauză, rezultă că plaga penetrantă toracică stângă a pus în primejdie viaţa victimei.
În drept, s-a reţinut că faptele comise de inculpat, întrunesc elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul F.M.V., solicitând a se deduce din pedeapsa aplicată perioadă care trebuie considerată, ca fiind executată.
De asemenea, inculpatul a solicitat a se face aplicarea art. 114 C. pen., privind internarea într-un institut medical de specialitate.
Prin Decizia penală nr. 135/ A din 15 aprilie 2003, Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat hotărârea atacată numai sub aspectul aplicării art. 113 C. pen., în ce-l priveşte pe acesta.
Procedând la o nouă judecată, în aceste limite, s-a instituit în favoarea inculpatului, conform art. 113 C. pen., măsura de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire, tratament ce se va efectua şi în timpul executării pedepsei aplicate.
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a fost dedusă din pedeapsa aplicată durata executată, începând cu 27 martie 2001, la zi.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
În baza art. 193 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul F.M.V., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor, reducerea pedepsei aplicate şi deducerea din pedeapsa rezultantă şi a perioadelor cât a fost internat în spital.
Examinând hotărârea criticată în raport de cazul de recurs invocat, prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului probator din dosarul cauzei, Curtea constată recursul nefondat şi urmează să fie respins.
Astfel, la aplicarea pedepsei inculpatului, instanţele au ţinut seama de toate criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de gradul ridicat de pericol social al faptei, de modalitatea şi împrejurările comiterii ei, dar şi de datele ce caracterizează persoana acestuia.
Din fişa de cazier judiciar rezultă că inculpatul a mai fost condamnat, pentru săvârşirea unor fapte cu un grad de pericol social ridicat, dovedind perseverenţa pe calea infracţionalităţii, astfel că pedeapsa de 8 ani închisoare, se apreciază că este just individualizată, fiind de natură a asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea comiterii de noi infracţiuni şi reeducarea inculpatului, în vederea reinserţiei sale în societate.
Aşa fiind, nu este cazul reconsiderării pedepsei în sensul solicitat de inculpat.
În ceea ce priveşte cererea formulată de inculpat, în sensul deducerii din pedeapsă a perioadei cât a fost internat în spital, se constată că nu este întemeiată.
Verificând actele dosarului, se constată că, prin sentinţa nr. 506/1990 a Judecătoriei sectorului I Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 318/1991 a Tribunalului Municipiului Bucureşti, inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 9 ani închisoare.
Executarea pedepsei a început la data de 15 martie 1988, urmând să expire la data de 3 decembrie 2004. Din cauza bolilor de care suferă, inculpatul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei de trei ani, pe o perioadă totalizând 2821 zile.
Chiar la data comiterii infracţiunii pentru care a fost condamnat în cauză şi implicit al arestării preventive, 27 martie 2001, inculpatul se afla în întreruperea executării pedepsei închisorii care constituie primul termen al recidivei post condamnatorii.
Aşa cum rezultă din adresa nr. A/24608 din 23 octombrie 2002, emisă de Penitenciarul Arad la data de 27 martie 2001, restul de pedeapsă rămas de executat era de 1.348 zile închisoare, care conform art. 39 alin. (2) C. pen., a fost contopită în pedeapsa de 8 ani închisoare, aplicată în cauză.
Aşadar, critica formulată de inculpat vizând deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadelor cât a fost internat în spital este nefondată, aceste aspecte fiind avute în vedere la stabilirea restului de pedeapsă rămas neexecutat.
Pentru aceste considerente, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul F.M.V., să fie respins ca nefondat.
În temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2001, la 17 septembrie 2003.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.M.V., împotriva deciziei penale nr. 135/ A din 15 aprilie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 27 martie 2001, la 17 septembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 380/2003. Penal. Stramutare. Strămutare | CSJ. Decizia nr. 3801/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
