CSJ. Decizia nr. 380/2003. Penal. Stramutare. Strămutare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.380Dosar nr.4354/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul K.K. împotriva deciziei penale nr.199 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
S-a prezentat recurentul inculpat K.K., aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat P.R..
Au lipsit: intimata parte vătămată C.S. şi intimata parte civilă Spitalul judeţean Sf.Gheorghe.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi reducerea pedepsei, în raport de circumstanţele în care s-a produs fapta şi ţinându-se seama de faptul că inculpatul a fost provocat de către partea vătămată.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului ca nefondat, întrucât aspectele învederate de către inculpat au fost analizate de instanţele care s-au pronunţat în cauză şi nu există noi temeiuri pentru reducerea pedepseiş.
Inculpatul K.K. având ultimul cuvânt a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.22 din 10 iunie 2002, Tribunalul Covasna a condamnat K.K. la 8 ani închisoare şi 4 ani pedeapsă complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, pentru tentativă la infracţiunea de omor deosebit de grav, prevăzută de art.20 din Codul penal, raportat la art.174 şi art.176 lit.c din acelaşi cod, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal, prin schimbarea încadrării juridice a faptei, din tentativă la infracţiunea de omor, prevăzută de art.20 din Codul penal, raportat la art.174 din acelaşi cod, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
În baza art.61 alin.2 din Codul penal, instanţa a dispus revocarea liberării condiţionate a restului de pedeapsă rămas neexecutat, acela de 884 zile închisoare, din pedeapsa de 3 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1448/1999 a Judecătoriei Miercurea-Ciuc, contopirea acestuia cu pedeapsa aplicată în cauză.
S-a făcut aplicarea art.71 şi a art.64 din Codul penal.
Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat să plătească, cu titlu de despăgubiri civile, părţii civile Spitalul judeţean Sfântu Gheorghe, suma de 3.087.931 lei şi dobânda legală aferentă.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Într-un imobil compus din trei încăperi, inculpatul, concubina sa, doi copii minori, ocupau o cameră, o alta era locuită de C.S., concubina lui şi trei minori, iar o alta, de concubinii MZ. Şi C.A. unii dintre aceştia fiind rude între ei.
Convieţuirea în condiţiile expuse, a determinat, de-a lungul timpului, conflicte verbale şi fizice, violente, între inculpat şi C.S., concubina acestuia din urmă fiind sora lui K.K..
Pe acest fundal, în ziua de 1 iunie 2001, în timp ce femeile se aflau la muncă, bărbaţii, strânşi în curtea imobilului, au băut alcool sanitar diluat, ei incitând să consume şi trecătorii ocazionali. La un moment dat, inculpatul, amintindu-şi de disensiunile avute cu concubinul surorii sale, l-a dat afară din camera ocupată de el.
Nemulţumindu-se, a intrat şi în încăperea ocupată de C.S. şi l-a somat să plece şi de acolo, însoţindu-şi cererea de îmbrâncirea celui din urmă.
În timpul violenţelor, inculpatul a luat de pe o masă un cuţit şi l-a lovit pe C.S. de mai multe ori în zona toracică, agresiunea încetând-o la strigătele femeilor ajunse în casă.
La internarea în spital, s-a reţinut că victima a prezentat plăgi tăiate ale membrelor şi toracelui, pneumotorax parţial drept, examinarea locală relevând un număr de 14 plăgi tăiate din care, plaga de la baza hemitoracelui drept, a fost penetrantă.
Raportul de constatare medico-legală a înscris că C.S. a prezentat stare după un politraumatism cu plagă înjunghiată toracică, penetrantă, cu hemopneumotorax, care a necesitat terapie intensivă, pleurotomie, aspiraţie. S-a mai reţinut că plaga înjunghiată dreapta, anterior, a fost penetrantă şi a putut fi produsă prin lovire cu corp tăietor-înţepător, ea punând în primejdie viaţa victimei.
Noul raport de constatare medico-legală, întocmit la 24 iulie 2001, a reţinut că victima prezenta pareză a nervului radial digital, care a fost secţionat şi necesita, în total, 50-55 zile îngrijiri medicale.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Covasna şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea pentru netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, considerată a fi prea blândă, şi pentru neaplicarea, faţă de inculpat, a măsurii de siguranţă a obligării la tratament medical până la însănătoşire.
Inculpatul a motivat apelul pentru netemeinicia pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr.199 din 25 septembrie 2002, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de parchet, a majorat pedeapsa privativă de libertate de la 8 ani închisoare la 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, de la durata de 4 ani, la durata de 6 ani.
Totodată, s-a aplicat inculpatului măsura de siguranţă prevăzută de art.113 din Codul penal, respectiv obligarea la tratament medical până la însănătoşire.
Prin aceeaşi decizie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, motivat de netemeinicia pedepsei aplicate, considerată a fi în neconcordanţă cu împrejurările în care a fost determinat să comită fapta.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art.72 din Codul penal, text de lege care prevede criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor, se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Art.52 din Codul penal, referindu-se la scopul pedepsei, stipulează că aceasta trebuie să prevină săvârşirea de noi infracţiuni, sens în care pedeapsa este o măsură de constrângere şi un mijloc de reeducare.
Raportând, la cauza de faţă, aceste texte de lege, se reţine că instanţele, în procesul stabilirii şi aplicării pedepsei, au considerat pericolul social grav al faptei, aceasta aducând atingere integrităţii fizice a victimei, căreia i-a fost pusă viaţaîn pericol şi i-a fost afectat nervul radial, împrejurările în care inculpatul a acţionat, respectiv prin folosirea unui obiect apt să lezeze grav persoana, dar şi caracterizarea lui negativă, anterior suferind o condamnare tot pentru o faptă de violenţă şi fiind nesincer.
În aceste condiţii, pedeapsa de 10 ani închisoare executabilă prin privare de libertate şi 6 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b din Codul penal, răspunde şi cerinţelor scopului ei, aşa cum este prevăzut în art.52 din Codul penal.
Ca atare, în baza dispoziţiilor art.38515 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, va fi respins.
Conform art.192 din Codul de procedură penală, inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul K.K. împotriva deciziei penale nr.199 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 13 iunie 2001 la 28 ianuarie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3800/2003. Penal → |
|---|
