CSJ. Decizia nr. 3821/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3821/2003
Dosar nr. 2390/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 232 din 6 martie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca neîntemeiată cererea condamnatului R.M. de întreruperea executării pedepsei de 7 ani şi o lună închisoare.
Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut următoarele:
Condamnatul R.M. se află în executarea unei pedepse de 7 ani şi o lună închisoare, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 753 din 16 noiembrie 2001, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.
Prin cererea înregistrată la data de 28 octombrie 2002, cu nr. 5584, condamnatul a solicitat întreruperea pedepsei închisorii în a cărei executare se află, în motivarea ei arătând că are un copil minor aflat în îngrijirea concubinei sale, care nu are posibilităţi materiale de întreţinere a acestuia. A mai relatat că familia sa locuieşte într-un imobil aflat pe un teren, pentru care nu s-au finalizat formalităţile de vânzare-cumpărare, prezenţa sa fiind necesară pentru a întocmi aceste acte.
S-a mai reţinut că din referatul de anchetă socială depus la dosar, rezultă că familia condamnatului are condiţii improprii de locuit şi deţine venituri reduse, prima instanţă apreciind că în cauză nu s-a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale, în sensul art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul R.M., care a solicitat admiterea acestuia şi întreruperea executării pedepsei pentru rezolvarea unor probleme familiale.
Prin Decizia penală nr. 262 din 14 mai 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind că acesta nu a făcut dovada existenţei unor împrejurări speciale în sensul dispoziţiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul R.M., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi pe fond, admiterea cererii, prin care a solicitat întreruperea executării pedepsei, în vederea rezolvării unor probleme familiale.
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Din verificarea lucrărilor dosarului, se reţine că ancheta socială efectuată de autoritatea competentă a Primăriei sectorului 1 Bucureşti, a înscris că minorul R.V.F., născut la 1 aprilie 2000, copilul inculpatului, locuieşte împreună cu mama lui, numita C.A.V. şi familia acesteia, într-un imobil. Din acelaşi referat de anchetă socială rezultă că în urma discuţiilor purtate de funcţionarii serviciului de Autoritate tutelară cu concubina inculpatului, aceasta a relatat că R.M., înainte de a fi arestat lucra ocazional, realizând un venit fluctuant, insuficient pentru a asigura traiul de zi cu zi.
Aşadar, eventuala întrerupere a executării pedepsei închisorii, pe timp de 3 luni, durata maximă prevăzută de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu ar avea cum să amelioreze semnificativ situaţia materială a familiei petiţionarului.
În aceste condiţii, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de art. 455 C. proc. pen., raportate la art. 453 alin. (1) lit. a) din acelaşi cod, recursul declarat de condamnat, se constată că nu este fondat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul R.M. să fie respins ca nefondat.
Potrivit prevederilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul R.M., împotriva deciziei penale nr. 262 din 14 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3818/2003. Penal. Art.180 alin.2 c.pen. Recurs... | CSJ. Decizia nr. 3822/2003. Penal → |
|---|
