CSJ. Decizia nr. 3835/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3835/2003
Dosar nr.3678/2003
Şedinţa publică din 17 septembrie 2003
Asupra contestaţiilor în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Decizia penală nr. 1986 din 17 aprilie 2003, Curtea Supremă de Justiţie a admis recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 1486 din 30 decembrie 1998 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, deciziei penale nr. 1858/ A din 20 decembrie 1999 a Tribunalului Bucureşti şi deciziei penale nr. 1724 din 25 octombrie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, privind pe inculpaţii I.M. şi N.F.
Curtea, a casat hotărârile atacate şi rejudecând,
În baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracţiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 2481, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), raportat la art. 258 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), texte de lege în baza cărora l-a condamnat pe inculpatul I.M. la pedeapsa de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 334 C. proc. pen., Curtea a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului N.F. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 2481 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), raportat la art. 258 C. pen. şi l-a condamnat la 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la 247.596.195.136 lei despăgubiri civile plus dobânda legală de la rămânerea definitivă a hotărârii până la achitarea integrală a debitului către partea civilă C.B.
S-a menţinut măsura sechestrului asigurator aplicată la urmărirea penală asupra bunurilor inculpaţilor şi au fost obligaţi fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva deciziei au făcut contestaţie în anulare condamnaţii I.M. şi N.F.
Condamnatul I.M. şi-a motivat contestaţia pe situaţia prevăzută la art. 386 lit. c) C. proc. pen., iar condamnatul N.F. pe cazul prevăzut la art. 386 lit. a) C. proc. pen.
Contestaţiile în anulare nu sunt fondate.
Potrivit art. 386 lit. c) C. proc. pen., împotriva hotărârii penale definitive se poate face contestaţie în anulare când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal din cele prevăzute de art. 10 alin. (1) lit. f) şi i), cu privire la care existau probe în dosar.
În cauză contestatorul I.M. a invocat cauză de încetare a procesului penal şi motiv al contestaţiei, intervenţia prescripţiei răspunderii penale.
Potrivit art. 2481 C. pen., coroborat cu art. 258 C. pen., limitele de pedeapsă pentru infracţiunea reţinută în Decizia atacată în sarcina contestatorului sunt de la 5 la 10 ani.
Potrivit art. 122 lit. c), coroborat cu art. 124 C. pen., termenul de prescripţie specială a răspunderii pentru această infracţiune este de 12 ani care în cauză s-ar împlini în 27 decembrie 2006.
Aşa fiind, în mod corect instanţa care a judecat cauza în recursul în anulare nu a făcut aplicarea art. 121 C. pen., referitoare la prescripţia răspunderii penale şi nu a încetat procesul penal împotriva contestatorului I.M.
Pe de altă parte, potrivit art. 387 C. proc. pen., contestaţia în anulare poate fi făcută de oricare din părţi, iar contestaţia pentru motivele prevăzute de art. 386 lit. c) şi d) C. proc. pen. şi de procuror.
În cauză, de la formularea contestaţiei până la judecare, contestatorul a decedat conform actelor depuse la dosar. Cum în cauză, titularul contestaţiei a fost partea, iar procurorul nu şi-a însuşit-o, după decesul acesteia este firesc a fi respinsă şi pentru acest motiv, o contestaţie fără titular fiind lipsită de sens.
În ce-l priveşte pe N.F., nici contestaţia acestuia nu este fondată.
Potrivit art. 386 lit. a) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie când procedura de citare a părţii pentru termenul la care s-a judecat cauza de către instanţa de recurs nu a fost îndeplinită conform legii.
Or, în cauză, în cursul judecăţii recursului în anulare care a durat 2 ani tocmai pentru insistenţa de a-l aduce pe contestator la judecată, acesta a fost citat legal la adresa indicată de el în cursul procesului penal, iar la ultimul termen, dat fiind că se mutase de la vechea adresă a fost citat conform dispoziţiilor legale şi la sediul Consiliului Local al sectorului 2.
Aşa fiind, Curtea va respinge ca nefondate contestaţiile în anulare ale condamnaţilor şi-i va obliga pe fiecare la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, contestaţiile în anulare formulate de condamnaţii I.M. şi N.F. împotriva deciziei penale nr. 1986 din 17 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Obligă pe condamnaţi la plata sumei de câte 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3823/2003. Penal. Contestatie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 3838/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs → |
|---|
