CSJ. Decizia nr. 384/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.384Dosar nr.4026/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul U.C.împotriva deciziei penale nr.426 din 24 august 2001 a Curţii de Apel Craiova.
Au lipsit: recurentul inculpat U.C., pentru apărarea căruia s-a prezentat apărător desemnat din oficiu, avocat P.R. şi intimata parte vătămată B.D.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi în principal, achitarea, întrucât nu a comis fapta.
În subsidiar, apărătorul a solicitat redozarea pedepsei, în sensul reducerii ei, în raport de modalitatea în care s-acomis infracţiunea.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat, întrucât prin hotărârile pronunţate în cauză, s-a reţinut corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei comise şi vinovăţia inculpatului şi nu există motive care să ducă la casarea lor.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Gorj, prin sentinţa penală nr.24 din 13 februarie 2001, a condamnat pe inculpatul U.C. la 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută şi pedepsită de art.257 alin.1, cu aplicarea art.37 lit.a din Codul penal.
A aplicat dispoziţiile art.71 şi art.64 din Codul penal.
A revocat măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani, aplicată prin sentinţa penală nr.1527/1999 a Judecătoriei Tg.Jiu, pentru art.215 alin.3 din Codul penal.
A cumulat pedeapsa de 3 ani cu pedeapsa de 2 ani, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
A confiscat de la inculpat suma de 1.500.000 lei şi l-a obligat la 800.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că în luna mai 2000, B.D. s-a deplasat cu autoutilitara cu nr.de înmatriculare 31-GJ-5536, proprietate personală, în vederea efectuării inspecţiei tehnice la Registrul Auto Român, Filiala Tg.Jiu, unde, după ce a achitat la caseria acestei unităţi taxa pentru raportul de inspecţie tehnică în sumă de 400.000 lei, s-a prezentat la standul de probe pentru verificarea noxelor motorului a constatat că această instalaţie era defectă.
În incinta unităţii a purtat discuţii cu mai multe persoane privind această situaţie, inclusiv cu inculpatul care s-a prezentat ca fiind angajat al RAR Filiala Tg.Jiu.
Întrucât existau probleme cu verificarea noxelor motorului, inculpatul i-a relatat lui B.D. că prin cunoştinţele pe care le are în cadrul RAR poate rezolva trecerea maşinii prin standul de probe şi obţinerea raportului de expertiză tehnică şi a raportului de inspecţie, pentru care s-a deplasat la un local public din incinta unde inculpatul a primit suma de 1.500.000 lei şi dosarul cu documentele de identificare ale maşinii, acesta punând la dispoziţia lui B.D., numărul telefonului mobil pentru a se interesa ulterior de rezolvarea cazului.
Observând că inculpatul nu rezolvă problema, B.D. l-a contactat de mai multe ori pe inculpat cerându-i să restituie actele şi suma de bani, iniţial, inculpatul a refuzat, însă, după mai multe insistenţe i-a restituit dosarul, mai puţin dovada care ţine loc de certificat de inmatriculare şi suma de bani primită, ceea ce l-a determinat pe B.D. să sesizeze organele de urmărire penală.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel, în termen legal, inculpatul care, prin apărător şi personal, o consideră netemeinică şi nelegală, deoarece nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, nefiind realizată latura subiectivă şi solicită achitarea, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei, în infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 din Codul penal.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr.426 din 24 august 2001 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că instanţa de fond în baza probatoriilor administrate, a încadrat corect fapta şi a aplicat inculpatului o pedeapsă ce este în concordanţă cu aceste probatorii şi cu criteriile de individualizare prevăzute de lege, iar vinovăţia inculpatului, sub forma intenţiei directe, a fost stabilită pe baza probelor de la dosar, care se coroborează în parte şi cu declaraţiile inculpatului.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs nemotivat.
Apărătorul a reiterat motivele de nelegalitate şi netemeinicie ale hotărârilor, analizate şi cu prilejul judecării apelului şi anume a contestat săvârşirea infracţiunii, invocând faptul că ceea ce a întreprins inculpatul, nu a fost în scopul de a obţine un folos material în schimbul exercitării unor acte de influenţă, ci în fapt, a fost un schimb de servicii pentru care îi era dator părţii vătămate B.D., întrucât îi efectuase deratizarea la unitatea unde acesta lucra, iar partea vătămată cunoştea că el nu lucrează la Registrul Auto Român – Gorj, şi a solicitat achitarea.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate.
Examinând Decizia atacată în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată recursul nefondat, urmând a fi respins.
Din analiza probatoriului administrat în cauză (proces-verbal de sesizare din oficiu, plângerile şi declaraţiile părţii vătămate, declaraţiile martorilor, raportul de inspecţie tehnică, dovadă, adeverinţă, coroborate în parte şi cu declaraţiile inculpatului) rezultă fără nici un dubiu că inculpatul a pretins şi a primit de la B.D. suma de 1.500.000 lei, lăsându-l să creadă că are influenţă pe lângă funcţionarii R.A.R. Gorj şi poate să obţină raportul de inspecţie tehnică pentru autoutilitara marca TV 14F cu nr.de înmatriculare 31 GJ 5536.
Susţinerea inculpatului, în sensul că suma primită urma să o folosească pentru achitarea taxelor aferente serviciilor R.A.R., este infirmată atât de declaraţiile martorilor B.A.D. şi C.G., prezenţi la discuţiile dintre inculpat şi partea vătămată când i-a fost înmânată inculpatului suma de 1.500.000 lei, câtşi de faptul că taxa pentru inspecţia RAR fusese achitată anterior de partea vătămată, situaţie cunoscută de către inculpat.
Aşa fiind, fapta şi împrejurările săvârşirii ei, precum şi vinovăţia inculpatului pentru comiterea infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art.257 alin.1 din Codul penal, rezultă din probele complet analizate şi just apreciate de către instanţe, care nu au comis nici o eroare gravă de fapt în stabilirea situaţieireale.
La stabilirea şi menţinerea pedepsei de 3 ani închisoare, de către instanţa de control judiciar, s-au luat în considerare criteriile generale de individualizare a acestei sancţiuni penale, precum şi gradul ridicat de pericol social al faptei, iar inculpatul nu este la prima abatere, fiind anterior condamnat pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 şi 3 din Codul penal, astfel cum rezultă din fişa de cazier judiciar (fila 10 din dosarul de urmărire penală).
Întemeiată se dovedeşte plângerea formulată de apărătorul desemnat din oficiu, avocat G.S., căruia nu i se poate imputa neprezentarea în instanţă la termenul de judecată din data de 19 noiembrie 2002, de vreme ce, la termenul anterior, din 24 septembrie 2002, inculpatul a fost asistat de apărător ales, avocat D.P., cu împuternicirea avocaţială, aflată la fila 46 din dosarul de recurs, iar amânarea judecării cauzei a fost acordată la cererea apărătorului ales, în vederea pregătirii apărării.
În consecinţă, Secţia Penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art.38515 alin.1 pct.1 lit.b din Codul de procedură penală, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În baza art.199 alin.3 din Codul de procedură penală va admite plângerea formulată de avocat G.S. şi va dispune exonerarea de plata amenzii în sumă de 300.000 lei, la care a fost obligată prin încheierea de şedinţă din 19 noiembrie 2002.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.C. împotriva deciziei penale nr.426 din 24 august 2001 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Admite plângerea formulată de avocat G.S. şi dispune exonerarea de plata amenzii în sumă de 300.000 lei la care a fost obligată prin încheierea de şedinţă din data de 19 noiembrie 2002.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3839/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3840/2003. Penal. Art,.20 rap. la art.174, 175... → |
|---|
