CSJ. Decizia nr. 3843/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3843/2003
Dosar nr.1409/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79/PI din 3 februarie 2003, Tribunalul Timiş a condamnat pe inculpatul T.G. la 15 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) şi b1) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), şi a art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) şi b1) alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 197 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 16 octombrie 2002, la zi.
S-a reţinut, în esenţă, că în perioada 1993 – octombrie 2002, prin ameninţări cu moartea, inculpatul a întreţinut relaţii sexuale cu fiica sa, în vârstă de 10 ani.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 94/ A din 10 martie 2003, a respins apelul inculpatului T.G.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpatului şi a dedus durata arestării preventive, de la 4 februarie 2003, la zi.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanţa de fond, iar, în subsidiar, a cerut reducerea pedepsei.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că fapta şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute de către instanţă, pe baza întregului material probator aflat la dosar. Din coroborarea declaraţiilor părţii vătămate T.S. şi a mamei sale, T.T., cu declaraţiile martorilor B.M., T.L., T.G., B.A., G.G. şi A.O., rezultă, în mod cert, că inculpatul a săvârşit infracţiunea de viol asupra propriei fiice.
În raport de gradul deosebit de ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat violul, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei în conformitate cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului T.G. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva deciziei nr. 94 din 10 martie 2003 a Curţii de Apel Timişoara, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 16 octombrie 2002, la zi.
Obligă pe recurent, să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3842/2003. Penal. Art.197 alin.1 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3846/2003. Penal. Art211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
