CSJ. Decizia nr. 386/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.386DOSAR NR.4395/2003
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpata N.R.C. împotriva deciziei penale nr.645 Adin 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a Penală.
S-a prezentat recurenta inculpatăN.R.C, asistată de apărător ales, avocat B.A.
A lipsit intimata parte vătămată I.I..
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul ales al inculpatei a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate şi în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei săvârşite din infracţiunea de tâlhărie, în infracţiunea de furt sau în tâlhărie în forma simplă.
În subsidiar, a solicitat redozarea pedepsei aplicate, prin reţinerea circumstanţelor prevăzute de art.74 şi art.76 din Codul penal.
Procurorul a pus concluzii de respingerea recursului, ca nefondat, soluţiile pronunţate fiind temeinice şi legale atât în ce priveşte încadrarea juridică dată faptei cât şi sub aspectul individualizării pedepsei.
Inculpata N.R.C având ultimul cuvânt a lăsat la aprecierea Curţii, soluţionarea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza actelor şilucrărilor de ladosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.698 din 5 august 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti – Secţia I-a Penală, în baza art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal a fost condamnată inculpata N.R.C la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art.88 Cod penal, s-a dedus reţinerea de o zi de la 9 ianuarie 2002 la 10 ianuarie 2002 faţă de inculpată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că în ziua de 9 ianuarie 2002, inculpata a mers în incinta magazinului „U” din Bucureşti pentru a tâlhări fete lipsite de apărare. În acest scop a urmărit-o şi apoi a acostat-o pe partea vătămată I.I., elevă, în vârstă de 16 ani care intenţiona să-şi cumpere o fustă.
Sub pretextul posibilităţii de a cumpăra mai ieftin acelaşi produs, inculpata a scos-o din magazinpe partea vătămată, a condus-o în apropiere, într-un loc mai ferit şi, folosind un limbaj trivial, a ameninţat-o că o va lovi, solicitându-i toţi banii pe care îi avea asupra sa şi telefonul mobil.
Profitând de un moment de neatenţie al inculpatei, minora a reuşit să fugă alertând apoi agenţii de pază ai magazinului.
După câteva ore, revenind însoţită de tatăl ei în magazin, partea vătămată a recunoscut-o pe inculpată, care a fost imobilizată de agenţii de pază şi au fost anunţate organele de poliţie.
Încă din primele momente, inculpataa recunoscut fapta, motivând că avea nevoie de bani şi de aceea a procedat astfel.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpata motivând că la aplicarea pedepsei nu s-a ţinut cont de toate datele care caracterizează persoana sa şi a solicitat reducerea pedepsei sub minimul special cu suspendarea condiţionată a acesteia.
Prin Decizia penală nr.645/A din 7 octombrie 2002, Curtea de Apel Bucureşti, Secţia a II-a Penală a respins ca nefondat apelul declarat de inculpată.
Instanţa de apel a motivat soluţia prin faptul că Tribunalul Bucureşti, tocmai ţinând cont de datele care caracterizează persoana inculpatei (tânără, fără antecedente penale, cu o atitudine procesuală cooperantă) i-a aplicat acesteia minimul special pentrutentativă la tâlhărie, 2 ani şi 6 luni închisoare.
Celelalte aspecte invocate de inculpată: atitudinea sinceră, un copil minor în întreţinere, nu justificau reţinerea circumstanţelor atenuante, care să determine coborârea pedepsei sub minimul special sau aplicarea acesteia cu suspendarea condiţionată a executării.
Împotriva acesteia hotărâri, în termen legal, inculpata a formulat recurs pe care l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie – Secţia penală.
Inculpata solicită în principal, casarea hotărârilor atacate, schimbarea încadrării juridice dintentativă la infracţiunea de tâlhărie în formă agravată reţinută de instanţa de fond, respectiv art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal în tentativă la infracţiunea de furt, prevăzută de art.20 raportat la art.208 Cod penal, sau în tentativă la tâlhărie în formă simplă, prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.1 Cod penal.
În subsidiar solicită redozarea pedepsei aplicate, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal.
Curtea, analizând recursul declarat de inculpată, constată că este nefondat şi urmează a fi respins ca atare.
Astfel referitor la schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.211 alin.2 lit.e Cod penal, în infracţiunea prevăzută de art.20 raportat la art.208 alin.1 Cod penal se constată că din probele administrate, inclusiv recunoaşterea constantă şi deplină a inculpatei în toate fazele procesului penal, că o astfel de schimbare a încadrării juridice nu se impune.
Este cert că inculpata a urmărit partea vătămată, a acostat-o, a condus-o într-un loc mai ferit şi a ameninţat-ocă o va lovi dacă nu-i dă banii şi telefonul mobil. Pentru a-i induce teama i-a spus că e nepoata lui Fane Spoitoru şi că se ocupă cu astfel de fapte.
Nu se pot reţine nici dispoziţiile art.20 raportat la art.211 alin.1 Cod penal, întrucât locul unde a fost săvârşită fapta este în apropierea magazinului „U”, loc public. Faptul că e mai puţin circulat sau mai puţin vizibil nu înlătură, în mod evident, acest caracter.
Cu privire la motivul exprimat în subsidiar şi anume reţinerea circumstanţelor atenuante cu efect coborâreapedepsei sub minimul special şi aplicarea suspendării condiţionate a executării, de asemenea urmează a fi respins.
Instanţele au ţinut cont de summum-ul de criterii prevăzute de art.72 din Codul penal. Nu poate fi negat pericolul social generic al unor asemenea fapte care denotă un plan infracţional bine pus la punct.
Inculpata însăşi declară că se orienta asupra unor fete tinere, mai timide, lipsite de apărare pe care le conducea în locuri dosnice unde le ameninţa pentru a le deposeda da bani sau alte valori.
Deşi la o vârstă tânără modul de operare denotă un ridicat potenţial infracţional.
Desigur, vârsta inculpatei, atitudinea constant sinceră, lipsa antecedentelor penale, existenţa unui copil minor, sunt elemente care au fost avute în vedere la stabilirea unui cuantum al pedepseisituat la limita minimului special.
Modalitatea de executare corespunde întrutotul nevoii de fermitate în tratamentul penal al unor asemeneafapte.
Faţă de aceste date nu se impune reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art.74, 76 Cod penal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata N.R.C împotriva deciziei penale nr.645 A din 7 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei, reţinerea de 24 de ore, din 9 ianuarie 2002 până la 10 ianuarie 2002.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3859/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 387/2003. Penal → |
|---|
