CSJ. Decizia nr. 3857/2003. Penal. Decretul nr.328/1966. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3857/2003
Dosar nr.2274/2003
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 232 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare la 26 februarie 2001, a fost condamnat inculpatul S.M. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 37 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 864 C. pen., a fost revocat beneficiul suspendării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 177 din 27 septembrie 1996 a Tribunalului Bucureşti, urmând ca, în final, acesta să execute 4 ani închisoare.
S-a reţinut că, la 10 septembrie 2000, inculpatul a condus un autoturism, pe drumurile publice, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,20 %o, peste limita legală.
Procurorul general a declarat recurs în anulare, invocând greşita aplicare a dispoziţiilor legale referitoare la concursul de infracţiuni.
Recursul în anulare este, în parte, fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că instanţa a făcut o greşită individualizare a pedepsei aplicate, omiţând să aplice dispoziţiile referitoare la concursul de infracţiuni.
Potrivit art. 33 lit. a) C. pen., există concurs real de infracţiuni, când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele.
Totodată, conform art. 36 alin. (3) C. pen., dacă infractorul a executat în total sau în parte pedeapsa aplicată prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
Din copia fişei de cazier judiciar rezultă că inculpatul a săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., la 15 aprilie 1992, pentru care a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare prin sentinţa penală nr. 980/1993 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, definitivă prin neapelare la 14 decembrie 1994.
Ulterior, acelaşi inculpat a fost condamnat, prin sentinţa penală nr. 177/1996 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin nerecurare la 20 martie 1997, la 2 ani închisoare cu suspendarea executării sub supraveghere pe o durată de 5 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), săvârşită în perioada 16 - 19 august 1991.
În prezenta cauză, instanţa a constatat că fapta a fost săvârşită de inculpat în cursul termenului de încercare de 5 ani al suspendării executării sub supraveghere, mai sus-menţionat, drept urmare, în mod corect, a dispus, în baza art. 864 C. pen., revocarea beneficiului acestei suspendări.
Urmare acestui mecanism, pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei suspendare sub supraveghere a fost revocată, a devenit executorie, drept pentru care, instanţa trebuia să constate existenţa concursului real între infracţiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la 2 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 177/1996 a Tribunalului Bucureşti şi cea pentru care fusese condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare, prin sentinţa penală nr. 980 din 18 octombrie 1993 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti.
Aceste pedepse fiind aplicate pentru infracţiuni concurente, în baza art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., se impunea ca, după revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, instanţa să dispună contopirea lor, iar privitor la pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare, trebuia să se constate că a fost executată integral, în perioada 5 mai 1992 – 4 noiembrie 1994.
Aşa fiind, se impune a se constata că inculpatul urmează să execute numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în prezenta cauză.
Pentru aceste considerente, recursul în anulare va fi admis, va fi casată sentinţa atacată, numai cu privire la dispoziţia ca inculpatul să execute pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere alături de noua pedeapsă, dispoziţie pe care o înlătură.
În consecinţă, inculpatul va executa numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 232 din 15 februarie 2001, definitivă prin neapelare, a Judecătoriei Buftea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 232 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Buftea, privind pe inculpatul S.M.
Casează sentinţa atacată numai cu privire la dispoziţia ca inculpatul să execute pedeapsa anterioară de 2 ani închisoare, pentru care s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere alături de noua pedeapsă, dispoziţie pe care o înlătură.
Inculpatul va executa numai pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 232 din 15 februarie 2001 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare.
Constată că inculpatul a executat pedeapsa.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3856/2003. Penal. Legea nr.12/1990. Recurs în... | CSJ. Decizia nr. 3859/2003. Penal → |
|---|
