CSJ. Decizia nr. 387/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 387/2003
Dosar nr. 4466/2002
Şedinţa publică din 28 ianuarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 376 din 14 septembrie 1999, a condamnat pe inculpatul plt. T.C. la:
- 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod;
- un an închisoare, pentru comiterea infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen. şi
- 6 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza I C. pen.
În baza art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997 a constatat că pedepsele stabilite sunt graţiate în întregime şi condiţionat şi a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din aceeaşi lege.
A dispus anularea înscrisului fals.
Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa de fond a reţinut că:
„Inculpatul a fost încadrat până în luna iulie 1997, la Brigada Poliţiei Rutiere, fiind mutat ulterior în cadrul Poliţiei oraşului Costeşti, judeţul Argeş.
În noaptea de 24 ianuarie 1997, în jurul orei 01,00, în timp ce se afla în serviciu împreună cu plt. M.V., în zona Şcoala Herăstrău din Bucureşti, acesta a oprit pentru control autoturismul condus de partea vătămată S.I.
După ce conducătorul autovehiculului oprit pentru control la întrebarea inculpatului i-a răspuns că a consumat 20 ml de vin şi că nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice, a fost testat de acesta cu fiola alcoolscop, cerându-i să sufle în fiolă de două ori. Partea vătămată s-a conformat cerinţei inculpatului care i-a spus apoi că fiola „s-a înverzit” şi că îi va încheia proces-verbal de contravenţie pentru conducerea autovehiculului sub influenţa băuturilor alcoolice. Partea vătămată şi martorii care o însoţeau, G.D. şi S.P. i-au spus inculpatului că fiola nu şi-ar fi schimbat culoarea şi că pentru aceasta, partea vătămată i-a solicitat să fie condusă pentru recoltarea probelor biologice, însă inculpatul a refuzat-o şi i-a întocmit proces-verbal de contravenţie în care partea vătămată a menţionat că a consumat 20 ml de vin, fiind sancţionată astfel cu amendă, conform art. 44 pct. 3 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 328/1966.
În continuare, inculpatul s-a deplasat la autoturismul de serviciu pentru a completa dovada de reţinere a permisului de conducere al părţii vătămate şi la menţiunea făcută de acesta în procesul-verbal de contravenţie a adăugat cifra „0” între cifra 20 şi cuvântul „M.L.” deja înscrise, prin aceasta modificând valoarea declarată de partea vătămată.
După efectuarea acestor completări, inculpatul i-a înmânat părţii vătămate copia de pe procesul-verbal de contravenţie şi dovada de reţinere a permisului de conducere.
Partea vătămată, în jurul orelor 02,30, s-a prezentat la unitatea medico-legală unde i-au fost recoltate probe biologice pe baza cărora s-a stabilit lipsa alcoolemiei în sânge. În continuare, partea vătămată a sesizat organele de poliţie cu privire la faptele descrise”.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul T.C. care a susţinut că nu a săvârşit falsul material şi uzul de fals, iar prin activităţile desfăşurate nu a cauzat nici o vătămare intereselor părţii vătămate S.I. şi a solicitat achitarea.
Prin Decizia nr. 145 din 4 mai 2000, Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti a admis apelul inculpatului, a desfiinţat sentinţa atacată şi a dispus achitarea sa, după cum urmează:
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP);
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., şi
- în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termenul legal a declarat recurs Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate, susţinând că printr-o greşită apreciere a probelor administrate în cauză, instanţa de control judiciar a ajuns la concluzia nevinovăţiei inculpatului.
Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 149 din 26 aprilie 2001, a admis recursul declarat de Parchetul Militar, a casat Decizia atacată şi a menţinut soluţia de condamnare a inculpatului T.C., dată prin sentinţa nr. 376 din 14 septembrie 1999 de Tribunalul Militar Bucureşti.
În baza art. 409 şi a art. 410 alin. (1) partea I pct. 2, 71 şi 8 C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare împotriva sentinţei nr. 376/1999 a Tribunalului Militar Bucureşti, rămasă definitivă prin Decizia nr. 149/2001 a Curţii Militare de Apel, solicitând casarea acestor hotărâri, nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), reţinută în sarcina inculpatului, deoarece se apreciază că prin „Metodologia de constatare a contravenţiei de conducere sub influenţa alcoolemiei şi de recoltare a probelor biologice”, elaborate de conducerea Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti şi aplicată experimental, în lipsa unei avizări corespunzătoare din partea Inspectoratului General al Poliţiei şi Ministerului de Interne, s-au încălcat flagrant dispoziţiile legislaţiei rutiere în vigoare, Decretul nr. 328/1966 şi Regulamentul de aplicare a acestuia, motiv pentru care actul este nul, neputând produce efecte şi prin urmare, inculpatul, în calitate de agent constatator, neconformându-se faţă de această metodologie, fapta sa nu întruneşte elementele constitutive ale unei infracţiuni; cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., s-a apreciat că fapta, în condiţiile concrete de comitere, nu îndeplineşte condiţia expresă prevăzută de textul incriminator de a fi de natură să producă efecte juridice, iar cât priveşte „infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., fapta nu există”.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazurile de casare invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul în anulare nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Art. 246 C. pen., defineşte abuzul în serviciu contra intereselor persoanelor ca fiind fapta funcţionarului public, care, în exercitarea atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţă, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Latura obiectivă a acestei infracţiuni constă în încălcarea îndatoririlor de serviciu, îndatoriri extrem de variate care trebuie să rezulte din diferite acte normative (legi, regulamente, statute disciplinare) sau din ordine, instrucţiuni sau dispoziţii ale organelor competente.
Cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu, persoanele respective trebuie să ţină seama şi de anumite „norme tehnice”, neînscrise în actele normative, pe care trebuie să le cunoască pentru a putea să-şi îndeplinească funcţiile pe care le deţin; aşa fiind şi metodologia elaborată de Brigada de Poliţie Rutieră prin care se stabilea modalitatea concretă de aducere la îndeplinire, de către agenţii de circulaţie, a normelor legale în domeniul rutier, cu ocazia verificărilor pe care le efectuau. În aceste cazuri, încălcarea „normelor tehnice” poate constitui o infracţiune de serviciu dacă sunt întrunite şi celelalte cerinţe prevăzute de textul care incriminează o astfel de faptă.
Elementul material al infracţiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), se realizează fie prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu, fie prin îndeplinirea lor defectuoasă, iar pentru existenţa acestei infracţiuni este necesar să se producă o vătămare intereselor legale ale unei persoane.
Între inacţiunea sau acţiunea făptuitorului şi urmarea produsă trebuie să existe o legătură de cauzalitate, adică activitatea infracţională să fi fost cauza determinantă a vătămării produse.
Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor se săvârşeşte numai cu intenţie, care poate fi directă sau indirectă, ceea ce rezultă din chiar textul art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în care este cuprinsă menţiunea „cu ştiinţă”, ceea ce implică cerinţa intenţiei chiar pentru faptele săvârşite prin inacţiune.
Revenind la speţă, se constată că prima instanţă, dând o justă şi completă interpretare probelor administrate în cauză a reţinut în mod corect că, în noaptea de 23 ianuarie 1997, inculpatul, subofiţer în cadrul Brigăzii Poliţiei Rutiere Bucureşti şi-a îndeplinit în mod abuziv îndatoririle de serviciu privind testarea cu fiola alcoolscop, obligând pe partea vătămată S.I. să sufle de două ori în aceeaşi fiolă, contrar metodologiei existente şi a refuzat cererea acesteia de a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, la o unitate sanitară, în scopul sancţionării sale contravenţionale pe nedrept şi reţinerii permisului de conducere, în vederea suspendării.
Totodată, inculpatul nu a făcut „nici o menţiune în actele întocmite despre seria fiolei cu care a făcut testarea şi nici despre faptul că partea vătămată acceptă/ refuză să meargă la o unitate sanitară pentru recoltarea de probe biologice, deşi era obligat în acest sens, potrivit metodologiei elaborată de Brigada Poliţiei Rutiere, iar fiola respectivă nu a mai fost găsită, inculpatul declarând că s-a spart la predarea activităţii.
Pentru a agrava fapta părţii vătămate, inculpatul a modificat în conţinutul procesului verbal întocmit menţiunea făcută de aceasta în sensul că a consumat 20 ml vin, prin adăugarea unui „0” la cifra 20, astfel încât să rezulte că partea vătămată a consumat 200 ml vin.
Această stare de fapt reiese, fără putinţă de tăgadă din probele administrate în cauză şi anume: declaraţiile martorilor S.P.S. şi G.D., care se coroborează cu declaraţiile constante ale părţii vătămate S.I., cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi cu buletinul de analiză întocmit de I.M.L. Prof. Dr. Mina Minovici Bucureşti, obţinut de partea vătămată la scurt timp după comiterea faptelor de către inculpat, precum şi cu declaraţia martorului M.V., care în mai multe rapoarte şi declaraţii a arătat că inculpatul i-a mărturisit că a mai adăugat un „0” după cifra 20 ml.
Or, nerespectarea de către inculpat a metodologiei de folosire a fiolei, prin aceea că a efectuat testul de două ori cu aceeaşi fiolă, nu l-a condus pe partea vătămată la o unitate sanitară pentru stabilirea alcoolemiei, nu a consemnat seria fiolei alcoolscop cu care a efectuat testarea, a falsificat prin adăugire conţinutul procesului verbal la rubrica „contravenientul declară”, a dus la sancţionarea contravenţională a părţii vătămate şi privarea acesteia de dreptul de a conduce autovehicule pe drumurile publice.
Şi prin urmare, în mod corect prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului T.C. de a nu-şi îndeplini în mod corespunzător atribuţiile de serviciu, potrivit metodologiei existente, referitoare la testarea părţii vătămate cu fiola alcoolscop şi refuzul de a-l conduce pe acesta la o unitate sanitară pentru a i se recolta probe biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei, la solicitarea conducătorului auto, vătămând interesele legale ale acesteia prin aplicarea unei sancţiuni contravenţionale şi reţinerea permisului de conducere, faptă comisă intenţionat de către inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută şi pedepsită de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
De asemenea, în mod corect s-a reţinut că fapta inculpatului de a falsifica, cu intenţie, procesul-verbal de contravenţie al Brigăzii Poliţiei Rutiere, după întocmirea acestuia, prin adăugarea cifrei „0” între cifra 20 şi specificaţia „ml”, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen., iar fapta acestuia de a folosi înscrisul oficial prin depunerea lui la unitate în vederea sancţionării contravenţionale a părţii vătămate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.
Motivarea din recursul în anulare, în sensul că:
„În raport de recunoaşterea conducătorului auto S.I. (consumul a cca. 20 ml vin, anterior urcării la volan), subofiţerul de poliţie a constatat că sus-numitul a comis contravenţia prevăzută de art. 44 pct. 3 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966, faptă pentru a cărei existenţă este necesar şi suficient doar anteriorul „consum de băuturi alcoolice” şi că „Proba cu fiola alcoolscopică a confirmat consumul de băuturi alcoolice, reactivul schimbându-şi culoarea pe o porţiune de cca. 30% din compartimentul testerului” nu poate fi reţinută, de vreme ce, fiola alcoolscop nu a mai fost găsită, iar partea vătămată şi cei doi martori prezenţi la constatarea făcută de inculpat, S.P. şi G.D., ale căror declaraţii se coroborează şi cu cele ale subofiţerului M.V., au arătat că înscrierea în procesul verbal a menţiunii că partea vătămată a consumat 20 ml vin, s-a făcut la indicaţia inculpatului, după ce aceasta precizase că a consumat cantitatea respectivă de vin cu câteva ore în urmă, contestând însă, faptul că s-ar afla sub influenţa băuturilor alcoolice, cât şi faptul că reactivul fiolei şi-ar fi modificat culoarea, motiv pentru care, în termen scurt s-a şi prezentat la institutul medico legal pentru recoltarea probelor biologice, valoarea alcoolemiei stabilită pe baza analizei acestora fiind zero.
Pentru aceleaşi considerente nu poate fi primită nici motivarea din recursul în anulare în sensul că falsificarea procesului verbal, prin adăugarea cifrei „0” la menţiunea privind cantitatea de alcool consumată, nu este de natură să producă efecte juridice, atâta timp, cât partea vătămată ar fi recunoscut consumul de alcool, întrucât această recunoaştere ar fi suficientă pentru constatarea contravenţiei prevăzută de art. 44 pct. 3 din Regulamentul de aplicare a Decretului nr. 328/1966, incidenţa textului legal menţionat nefiind influenţată în vreun fel de consemnarea unei anume cantităţi de băuturi alcoolice şi pe cale de consecinţă, în susţinerea parchetului, infracţiunile de fals material în înscrisuri oficiale şi uz de fals, reţinute în sarcina inculpatului, nu ar exista.
În raport de cele reţinute, soluţiile pronunţate de Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 376 din 14 septembrie 1999 şi de Curtea Militară de Apel, prin Decizia nr. 149 din 26 aprilie 2001, fiind temeinice şi legale, urmează a se respinge recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, ca nefondat, cheltuielile ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, urmând să rămână în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei nr. 376 din 14 septembrie 1999 a Tribunalului Militar Bucureşti şi deciziei nr. 149 din 26 aprilie 2001 a Curţii Militare de Apel, privind pe inculpatul T.C.
Cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea prezentei cauze, rămân în sarcina statului.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 386/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3871/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
