CSJ. Decizia nr. 3871/2003. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3871/2003
Dosar nr. 5452 /2002
Şedinţa publică din 18 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 758 din 8 august 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II – a penală, a condamnat printre alţii, pe inculpaţii D.F. şi M.C. la câte 10 ani închisoare fiecare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 1 octombrie 2001, la zi.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
La data de 1 octombrie 2001, inculpaţii D.F. şi M.C. au fost surprinşi de organele de poliţie, în timp ce comercializau droguri de mare risc.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 757/27 noiembrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor D.F. şi M.C.
Totodată, a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive, de la 1 octombrie 2001, la zi, pentru ambii inculpaţi.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat achitarea, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., pentru inculpatul D.F., respectiv, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru inculpatul M.C. În subsidiar, ambii inculpaţi au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, faptele şi vinovăţia inculpaţilor recurenţi, cărora le-a dat o încadrare juridică corespunzătoare în dispoziţiile legii.
Faptele şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite şi sunt dovedite, în mod cert, prin materialul probator aflat la dosar (declaraţiile inculpaţilor date în cursul urmăririi penale coroborate cu declaraţiile martorilor C.R., D.R.A.).
Revenirile ulterioare asupra unor declaraţii date în cursul urmăririi penale, au fost justificat înlăturate, întrucât din modul cum au fost formulate se desprinde concluzia că ele nu exprimă adevărul, fiind făcute pro cauză.
Nici a doua critică a recurenţilor nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârşite, reflectat de modul în care inculpaţii au conceput şi realizat faptele, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor (atitudinea nesinceră în cursul procesului penal) rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepselor aplicate, dând eficienţă tuturor criteriilor de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursurile inculpaţilor recurenţi să fie respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.F.V. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 757 din 27 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 octombrie 2001, la zi pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţi, să plătească statului câte 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 387/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3872/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
