CSJ. Decizia nr. 3873/2003. Penal. Recurs extradare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3873/2003
Dosar nr.4097/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Constată că prin sesizarea înregistrată la 12 septembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a solicitat instanţei să se pronunţe asupra legalităţii luării măsurii arestării provizorii, în vederea extrădării, luată la data de 10 septembrie 2003 de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la solicitarea autorităţilor judiciare din Austria, faţă de cetăţeanul maghiar H.P.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat că autorităţile judiciare austriece, în reprezentarea statului solicitant, au sesizat statul român, în calitate de stat solicitat, în vederea reţinerii persoanei reclamate H.P., pentru îndeplinirea procedurilor de extrădare, în favoarea statului solicitant, ca urmare a săvârşirii de către acesta a infracţiunii de înşelare a organelor financiare austriece; prin tăinuirea impozitelor conform art. 37 alin. (1) lit. a) şi b), art. 38 alin. (1) din Legea penală financiară austriacă, învederându-se faptul că sunt motive verosimile de a bănui că acesta a săvârşit faptele pentru care este urmărit şi că încearcă să se sustragă urmăririi penale, precum şi că încearcă să ascundă probele ce ar face dovada comiterii faptei pentru care este cercetat.
De asemenea, împotriva persoanei reclamate autorităţile austriece au emis un ordin de arestare în lipsă, ce este supus căii de atac ce revine în competenţa de soluţionare a Curţii Supreme a Landului Graz.
Totodată, din actele depuse la dosar, rezultă că doamna dr. judecător G., magistrat, în cadrul Judecătoriei din Leoben, după reţinerea persoanei reclamate, va trimite în termen util, documentele de extrădare, aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul de faţă este vorba despre o acţiune internaţională, pentru investigarea unui caz de trafic organizat cu ţigări, ceea ce justifică necesitatea reţinerii şi arestării persoanei reclamate.
Având în vedere faptele penale, astfel cum sunt reglementate de legea penală austriacă, imputate persoanei reclamate, precum şi valoarea evaziunii fiscale, estimată la suma de 31.000.000 Euro, instanţa apreciază că, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 şi urm. din Legea nr. 296/2001, se impune luarea măsurii arestării provizorii a acesteia, până la îndeplinirea procedurilor legale în vederea extrădării.
În raport cu cele precedente, instanţa a considerat întemeiată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea şi, prin Încheierea penală nr. 28/Î/P/2003, dată în Camera de consiliu din 12 septembrie 2003, a Curţii de Apel Oradea, secţia penală, în baza art. 32 din Legea nr. 296/2001, combinat cu art. 149, art. 1491 şi art. 151 C. proc. pen., a dispus arestarea provizorie, în vederea extrădării, a persoanei reclamate H.P., pe o durată de 30 de zile.
Conform art. 146 alin. (11), art. 1491 alin. (13) C. proc. pen., durata de 30 de zile, include arestarea provizorie pe timp de 3 zile, de la 10 septembrie 2003 până la 12 septembrie 2003, măsură luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, prin ordonanţa din 10 septembrie 2003, pe baza căreia s-a emis mandatul de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 16 din 10 septembrie 2003.
S-a dispus ca împotriva persoanei reclamate să se emită mandat de arestare provizorie în vederea extrădării cu începere de la 13 septembrie 2003 până la 9 octombrie 2003, inclusiv. De asemenea, conform art. 1371 alin. (2) C. proc. pen., despre arestarea persoanei reclamate va fi înştiinţată numita B.A., prin Ambasada Republicii Ungare.
Împotriva acestei Încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.P.
În recursul său, H.P. a solicitat instanţei de recurs să caseze încheierea atacată şi să respingă sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, anulând mandatul de arestare preventivă emis în baza Încheierii şi să dispună punerea în libertate a persoanei arestate.
A motivat, în sensul că, măsura luată de Poliţia din Oradea, la 9 septembrie 2003, de a-l reţine în baza unui mandat de arestare emis de reprezentanţii Statului Austriac şi transmis organelor competente din Oradea, prin intermediul Biroului Naţional Interpol Bucureşti, este nelegală, ca şi Încheierea Curţii de Apel Oradea nr. 28 din 12 septembrie 2003 prin care, s-a admis, în parte, cererea procurorului şi s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, în vederea extrădării, pe 30 de zile, cu începere din 13 septembrie a.c., până la 9 octombrie a.c., inclusiv.
Măsura luată de poliţie, ca şi hotărârea instanţei sunt nelegale, cel puţin, pentru următoarele motive:
Legea aplicată de Curtea de Apel în materie este Legea nr. 296/2001 privind extrădarea. Aceeaşi lege este invocată şi prin sesizarea Parchetului.
Prin actele transmise de Statul solicitant, acesta din urmă solicită doar arestarea preventivă a unui cetăţean ungar (deci nu al propriului său cetăţean) în vederea extrădării. Actele nu sunt cele necesare extrădării cerute de Legea nr. 296/2001 şi nu cuprind nici elementele necesare prevăzute de Legea naţională, necesare în cazul emiterii unui mandat de arestare.
Astfel, despre pretinsa culpă a inculpatului, se notează textual că nu a plătit impozit şi sunt motive verosimile de a bănui că a săvârşit fapta. Apoi, se menţionează că Legea austriacă sancţionează pretinsa faptă cu 3 ani închisoare sau amendă.
Pe baza acestor elemente şi în lipsa actelor necesare extrădării, arestarea cetăţeanului ungar este total nelegală.
Recursul este nefondat.
Măsura luată de poliţie, ca şi hotărârea instanţei nu sunt nelegale, cum se pretinde de către apărarea inculpatului ci îşi au temeiul în solicitarea autorităţilor competente ale Austriei, de arestare, a acestuia, în vederea extrădării. Statul austriac este membru al Consiliului Europei şi semnatar ca şi statul român al Convenţiei Europene de Extrădare, adoptată la 13 decembrie 1957 la Paris şi intrată în vigoare la 18 aprilie 1960, Convenţie, ratificată de România, prin Legea nr. 80 din 9 mai 1997, publicată (M. Of. nr. 89/14.05.1997), având astfel obligaţia cooperării, în situaţia îndeplinirii condiţiilor de formă, în vederea realizării extrădării persoanei reclamate, fapt ce justifică luarea măsurii arestării preventive, provizorii, a acesteia, Convenţia Europeană de Extrădare, coroborându-se şi completându-se cu normele generale interne, în materie, respectiv, Legea nr. 296/2001, invocată şi ea, în luarea măsurii.
În aceste condiţii, recursul declarat de H.P., împotriva Încheierii nr. 28/I/ P din 12 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, apare ca nefondat şi va trebui respins, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi reglementarea referitoare la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de H.P. împotriva încheierii nr. 28/I/ P din 12 septembrie 2003 a Curţii de Apel Oradea, pronunţată în dosarul nr. 3234/2003.
Obligă petiţionarul la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3872/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3879/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
