CSJ. Decizia nr. 3903/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.3903/2003

Dosar nr. 252/2003

Şedinţa publică din 19 septembrie 2003

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Bacău, prin sentinţa penală nr. 153 din 18 aprilie 2002, a condamnat pe inculpatul E.M. la pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) din acelaşi cod.

În temeiul art. 861 C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a acestei pedepse pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilind şi măsurile de supraveghere încredinţate Serviciului de reintegrare socială de pe lângă Tribunalul Bacău.

S-a reţinut, în esenţă, că, inculpatul, profesor de filozofie la Grupul Şcolar Henri Coandă din Bacău, a pretins, indirect, şi a primit direct de la B.I.V., elev în clasa a XII-a, suma de 500.000 lei în scopul promovării la materia de filozofie, pe care o preda.

Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia nr. 424 din 10 decembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpat, a casat sentinţa cu privire la pedeapsa aplicată şi, reţinând circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., a redus pedeapsa la 2 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din acelaşi cod. Totodată, a dispus în temeiul art. 81 C. pen., suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale pe un termen de încercare de 4 ani, atrăgând atenţia inculpatului asupra cazurilor de revocare prevăzute de art. 83.

S-a motivat că probele cauzei atestă vinovăţia inculpatului în sarcina căruia este dovedită infracţiunea de luare de mită, neputând fi înlăturate în apărare probele care indică pretinderea şi primirea banilor (denunţul, bancnotele tratate chimic, procesul verbal de constatare a sumei asupra inculpatului, depoziţiile martorilor). Referitor la pedeapsă s-a apreciat că nu au fost respectate în totalitate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), omiţându-se a se reţine în favoarea inculpatului circumstanţele atenuante deşi acestea rezultă cu prisosinţă din actele dosarului.

Declarând recurs împotriva acestei hotărâri, inculpatul a solicitat să fie achitat, deoarece probele administrate sunt contradictorii şi nu fac dovada faptei reţinute în sarcina sa.

Recursul este nefondat.

Starea de fapt a fost reţinută de instanţe pe baza unor probe directe, administrate şi analizate complet de instanţa de fond, analiză reiterată şi de instanţa de apel în faţa căreia inculpatul a susţinut nevinovăţia sa.

Pe baza acestor probe a fost reţinută corect vinovăţia inculpatului care a pretins şi primit o sumă de 500.000 lei de la un elev pentru a-l promova la materia pe care o preda în liceu şi anume filozofie.

Faţă de această situaţie, cum alte motive de casare, susceptibile a fi examinate din oficiu, nu s-au constatat, recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Drept consecinţă, recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat în care se va include şi onorariul avocatului din oficiu în sumă de 400.000 lei ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul E.M. împotriva deciziei penale nr. 424 din 10 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bacău.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 3903/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs