CSJ. Decizia nr. 3900/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3900/2003
Dosar nr.1730/2003
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 87 din 30 ianuarie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul C.G. la pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 65 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia inculpatului de la 28 august 2001, la 2 septembrie 2001 şi în baza art. 350 C. proc. pen., a dispus arestarea inculpatului în vederea executării pedepsei.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi art. 998 C. civ., a obligat pe inculpat la 5.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă C.L.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 350.000 lei onorariu avocat oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că în ziua de 8 iunie 2001, în jurul orelor 14,30, în timp ce se afla în tramvaiul 46, înainte de a coborî în staţia R.A.T.B. B-dul Ferdinand, inculpatul a smuls de la gâtul părţii vătămate C.L. un lănţişor de aur, în valoare de 5.000.000 lei.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul a declarat apel solicitând în exclusivitate desfiinţarea ei şi, pe fond, redozarea pedepsei aplicate.
Apelul declarat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 164 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Instanţa de apel a constatat că Tribunalul Bucureşti a reţinut, pe baza probelor administrate o corectă situaţie de fapt, iar aplicarea unei pedepse de 6 ani şi 6 luni închisoare, adică spre minimul special a reprezentat o judicioasă aplicare a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinând cont de gravitatea faptei comise şi de statutul de recidivist al inculpatului.
Nemulţumit de această hotărâre, acesta a formulat recurs pe care, în termen legal, l-a înaintat Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală.
Ca prim motiv invocă greşita sa condamnare, solicitând în temeiul art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., achitarea sa, art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond în vederea completării materialului probator.
Recursul declarat este neîntemeiat şi urmează a fi respins ca atare.
Inculpatul susţine că nu el este autorul faptei şi invocă în primul rând declaraţiile martorilor C.Şt. şi M.C. cei care îi susţin alibi-ul, conform căruia la data comiterii faptei se afla la Brăila în compania celor doi martori, revenind cu toţii în Bucureşti pe data de 10 iunie 2001.
De asemenea, susţine inculpatul, că rezultatul de la investigaţia poligraf cu privire la detecţia reactivităţii emoţionale a fost negativ.
În cursul urmăririi penale, inculpatul C.G. a fost audiat pentru prima dată la data de 28 august 2001, când nu a invocat acest alibi. Ulterior adică pe 31 august 2001, susţine că în prima săptămână din iunie 2001 a fost plecat la Brăila însoţit de prietena sa C.Şt. şi de un prieten M.C. de unde au revenit duminica seara. Mai mult în primele declaraţii menţionează: „Nu-mi amintesc dacă pe 8 iunie 2001 m-am aflat în Bucureşti sau în altă localitate”.
Pe de altă parte, partea vătămată C.L., femeie în vârstă de 66 ani, a avut posibilitatea să-i reţină trăsăturile inculpatului, deoarece acesta a stat în tramvai chiar în faţa sa.
În aceeaşi zi, partea vătămată l-a recunoscut fără ezitare pe inculpat în planşa foto din albumul cu fotografii prezentat la secţia de poliţie nr. 25.
În momentul în care inculpatul a fost prins şi s-a putut efectua recunoaşterea din grup, partea vătămată, în prezenţa martorilor asistenţi, l-a recunoscut fără nici un dubiu pe inculpat ca fiind persoana care în ziua de 8 iunie 2001 i-a smuls lănţişorul de aur de la gât.
În aceste condiţii, instanţele au înlăturat pe bună dreptate, depoziţiile martorilor C.Şt. şi M.C. ca fiind făcute pentru a-i susţine alibi-ul invocat de inculpat.
Materialul probator administrat în cauză stabileşte vinovăţia inculpatului, astfel că recursul acestuia urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr. 164 din 25 martie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3902/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
