CSJ. Decizia nr. 3904/2003. Penal. Art.177 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3904/2003
Dosar nr.5138/2002
Şedinţa publică din 19 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 204 din 3 septembrie 2002, Tribunalul Mureş a condamnat pe inculpata L.S. la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea de pruncucidere, prevăzută de art. 177 C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Pentru pronunţarea acestei hotărâri, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
În ziua de 3 iunie 2001, L.S., fiind însărcinată şi având dureri de naştere foarte mari, neavând sprijinul soţului ori a altei persoane, s-a deplasat în curtea şcolii generale din apropierea domiciliului, în satul Sânmartin, jud. Mureş, unde, în spatele unei magazii a dat naştere unui copil.
Deoarece acest copil s-a născut ca urmare a unor relaţii extraconjugale ale inculpatei, pretins viol, în timp ce soţul se afla deţinut în executarea unei condamnări de 4 ani închisoare şi datorită faptului că el i-a reproşat acest fapt, purtându-se chiar violent, iar în ziua naşterii a lăsat-o singură, spunându-i să se descurce, inculpata imediat după naştere s-a speriat, astfel că a asfixiat fătul, strângându-l cu mâna de gât, după care l-a aruncat în fântâna din curte.
În cauză, s-a efectuat o expertiză medico-legală psihiatrică a inculpatei L.S., în raportul întocmit concluzionându-se că aceasta prezintă un episod depresiv, anxios, situaţional persistent, intelect liminar, iar în condiţiile concrete a prezentat o stare psihică specifică post partum, care a constat în anxietate, sentiment de culpă, teamă de modificarea relaţiilor din cadrul familiei şi îngustarea câmpului de conştiinţă, la naştere, cu un discernământ uşor atenuat.
S-a concluzionat că inculpata, la data de 3 iunie 2001 aflându-se într-o stare de tulburare psihică şi-a ucis copilul, imediat după naştere.
Curtea de Apel Tg. Mureş, prin Decizia penală nr. 154/ A din 6 noiembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpată împotriva sentinţei primei instanţe.
Împotriva acestei decizii, inculpata a declarat recurs, atât scris, cât şi prin apărătorul său, din oficiu, solicitând suspendarea executării pedepsei prin aplicarea art. 81 sau a art. 861 C. pen.
Examinând hotărârea atacată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Curtea constată recursul fondat.
În dispoziţiile de principiu, cuprinse în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), referitoare la criteriile generale de individualizare a pedepsei, se menţionează că, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama, între altele, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală, astfel ca să fie atins scopul pedepsei, respectiv prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Procedându-se la reaprecierea probatoriului administrat în cauză, se constată că inculpata a săvârşit fapta sub imperiul unei puternice tulburări psihice, determinată de naşterea copilului, dintr-o relaţie extraconjugală, soţul ei reproşându-i şi având un comportament violent, iar în ziua naşterii a lăsat-o să se descurce singură, ea fiind speriată de perspectiva relaţiilor de familie.
Această situaţie, aşa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală psihiatrică, a dus la crearea, în ziua naşterii, a unei stări psihice specifice post partum, constând în anxietate, sentiment de culpă, teamă de modificarea relaţiilor din cadrul familiei, care i-au îngustat câmpul de conştiinţă.
Având în vedere că inculpata este o persoană tânără, fără antecedente penale, săvârşind fapta sub influenţa unei stări psihice deosebite, după comiterea ei, dând naştere unui alt copil, la 28 decembrie 2002, din „aprecierea” şi „Ancheta socială” prezentate, rezultând că are în îngrijire 4 copii minori, este harnică şi muncitoare, ocupându-se de gospodărie şi familie, fără comportări antisociale, a recunoscut faptele şi le-a regretat sincer, elemente care dau garanţia că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia.
Pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpată urmează a fi admis, casată hotărârea atacată şi potrivit dispoziţiilor art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., să se rejudece cauza numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
În baza dispoziţiilor art. 81 C. pen., se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei L.S.
Se vor menţine restul dispoziţiilor hotărârilor atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpata L.S. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din 6 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Tg. Mureş.
Casează Decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 204 din 3 septembrie 2002 a Tribunalului Mureş, numai cu privire la modalitatea de executare a pedepsei aplicate.
În temeiul art. 81 şi art. 82 C. pen., suspendă condiţionat executarea pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată inculpatei L.S., pe un termen de încercare de 4 ani.
Atrage atenţia inculpatei asupra nerespectării dispoziţiilor art. 359 C. proc. pen.
Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatei, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3903/2003. Penal. Art.254 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3905/2003. Penal → |
|---|
