CSJ. Decizia nr. 3923/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3923/2003
Dosar nr. 987/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 259 din 10 decembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Buzău, inculpatul Z.N. a fost condamnat la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi menţinând starea de arest a inculpatului s-a dedus arestarea preventivă de la 20 octombrie 2002 la zi.
A reţinut instanţa că în ziua de 19 octombrie 2002, în jurul orelor 20,50, în timp ce partea vătămată T.D. se întorcea de la serviciu, pe strada Horticolei a fost atacată de inculpatul Z.N. Acesta a lovit partea vătămată cu pumnul în zona feţei, a trântit-o la pământ, după care i-a sustras poşeta pe care o avea prinsă pe după gât, încercând să fugă de la locul faptei.
La strigătele de ajutor ale părţii vătămate şi datorită intervenţiei unui conducător auto care circula cu autoturismul pe stradă, inculpatul a abandonat atât poşeta părţii vătămate, cât şi geanta lui.
La scurt timp inculpatul a fost reţinut de un echipaj de poliţie. În urma loviturilor aplicate, partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 12-14 zile pentru vindecare.
Împotriva acestei sentinţei inculpatul a declarat apel criticând-o cu privire la încadrarea juridică reţinută, arătând că a lovit-o pe partea vătămată, dar nu i-a sustras poşeta.
Apelul declarat de inculpat a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 69 din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
A motivat instanţa de apel că probatoriul administrat confirmă situaţia de fapt reţinută, încadrarea juridică fiind legală, iar pedeapsa a fost just individualizată.
Împotriva acestei decizii penale, inculpatul a declarat recurs, reiterând motivul de apel cu privire la încadrarea juridică reţinută, solicitând a se reţine în sarcina sa infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Instanţa de fond a administrat toate probele necesare aflării adevărului, care au fost complet şi just apreciate, astfel că situaţia de fapt a fost corect reţinută, încadrarea juridică dată faptei este legală, iar pedeapsa aplicată de 5 ani închisoare a fost just individualizată.
Vinovăţia inculpatului pentru infracţiunea de tâlhărie este dovedită cu procesul verbal de constatare a infracţiunii flagrante, ocazie cu care inculpatul a redat în detaliu comiterea faptei, declaraţiile constante de recunoaştere date la urmărirea penală, declaraţiile părţii vătămate şi ale martorului Ş.I.
Revenirea inculpatului asupra declaraţiilor date la urmărirea penală este lipsită de relevanţă atâta timp cât relatările acestuia la urmărirea penală se coroborează cu declaraţiile părţii vătămate, ale martorului şi cu certificatul medico-legal care atestă leziunile cauzate părţii vătămate.
Pedeapsa de 5 ani închisoare aplicată inculpatului a fost just individualizată în raport de pericolul social al faptei, modalitatea în care a fost comisă, noaptea, într-un loc public, actele de agresiune care au cauzat părţii vătămate leziuni pentru care au fost necesare 1-2-14 zile îngrijiri medicale, dar şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, în vârstă de 23 ani, fiind la prima încălcare a legii penale.
În raport de cele reţinute, în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Se va deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 20 octombrie 2002 la zi.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.N. împotriva deciziei penale nr. 69 din 10 februarie 2003 a Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă reţinerea şi arestarea preventivă de la 20 octombrie 2002 la 23 septembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3910/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 3924/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
