CSJ. Decizia nr. 3934/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3934/2003
Dosar nr. 2181/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 595 din 20 octombrie 2002 pronunţată de Tribunalul Dolj în dosarul nr. 5809/P/2002, inculpatul P.M. a fost condamnat la un an închisoare, în baza art. 208, art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) lit. f) C. pen. şi la 8 luni închisoare, în baza art. 276 C. pen., ambele texte şi cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c), raportat la art. 76 lit. c) C. pen.
În temeiul art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de un an închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a reţinut că inculpatul în noaptea de 6 noiembrie 2000 a rupt 3 funii de cupru cu lungimea de 3,2 m fiecare, o altă funie de cupru cu lungimea de 1,6 m, precum şi o funie de oţel de 1,6 m din sistemul de semnalizare a căii ferate Işalniţa - Coţofeni, secţiunea YF 1 AD.
Din acelaşi sistem a mai sustras la 9 noiembrie 2000, 4 funii de cupru de diferite lungimi, iar la data de 8 ianuarie 2001 a sustras 2 funii de cupru din sistemul de semnalizare al căii ferate Coţofeni – Brădeşti la km 273 + 65.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a apreciat că pot fi reţinute în sarcina inculpatului circumstanţe atenuante constând în faptul că inculpatul este infractor primar şi a avut o poziţie procesuală sinceră fără de care nu s-ar fi putut stabili săvârşirea unor acte materiale la diferite intervale de timp.
Împotriva hotărârii instanţei de fond Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a declarat apel, criticând-o pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie.
S-a susţinut că ambele infracţiuni au fost săvârşite în formă continuată, dar instanţa a omis să aplice prevederile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi că pedepsele aplicate sunt blânde în raport de gradul ridicat de pericol social al acestor fapte.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 172 din 16 aprilie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Dolj şi desfiinţând în parte sentinţa, a dispus condamnarea inculpatului la 4 ani închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 208, art. 209 alin. (1) lit. g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Inculpatul a mai fost condamnat la 3 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 276 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare.
S-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 17 ianuarie 2002 la 17 ianuarie 2003.
A motivat instanţa de fond că actele materiale care intră în conţinutul celor două infracţiuni au fost săvârşite de inculpat în baza unei rezoluţii infracţionale unice şi prin urmare trebuia să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Reţinerea de circumstanţe atenuante este nejustificată faţă de pericolul social al faptelor şi împrejurarea că inculpatul nu a întreprins nici un fel de măsuri pentru acoperirea prejudiciului.
Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul, criticând-o cu privire la individualizarea pedepselor şi a solicitat menţinerea pedepselor aplicate de instanţa de fond.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Faptele săvârşite de inculpat conţin un pericol social sporit punând în pericol siguranţa mijloacelor de transport pe căile ferate, prin sustragerea funiilor de cupru şi de oţel de la sistemul de semnalizare a căii ferate Işalniţa – Coţofeni.
Caracterul repetat al faptelor imprimă acestora o periculozitate sporită, împrejurare faţă de care corect instanţa de apel a înlăturat reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului.
În legătură cu individualizarea pedepselor aplicate de instanţa de apel, acestea au fost stabilite la limita minimă a textelor de lege incriminatorii.
Critica formulată de inculpat cu privire la individualizarea pedepselor nu este întemeiată, astfel că în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat.
Se va deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 172 din 16 aprilie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 17 ianuarie 2002 la 17 ianuarie 2003.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3924/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3937/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
